Valencia – cea mai frumoasă surpriză din Europa (mai 2018)

   Pentru concediul din perioada 24-31 mai, Spania ni s-a părut destinația perfectă, țară în care urma să vizităm orașele Valencia și Barcelona. Am mers prima dată în Valencia datorită orei avantajoase de zbor (6:40). Am cumpărat biletele pentru tur în data de 30 ianuarie 2018. Ne-am întors din Barcelona cu zborul de la ora 21:55, iar aceste bilete au fost achiziționate separat, în data de 3 februarie 2018.

   Vremea a fost perfectă, așa că vă recomand sfârșitul de mai pentru un concediu în Spania. Într-o singură zi am prins ploaie, atât în Valencia, cât și Barcelona, dar aceasta a ținut doar două-trei ore.

Ziua 1

   Avionul era programat să decoleze la ora 6:40 – o oră foarte bună de plecare către prima noastră destinație din Spania, Valencia 😊 -, astfel că la ora 5:30 eram deja în aeroport. Am prins aglomerație în zona de securitate, dar ne-am mișcat relativ repede. Am avut o întârziere de aproximativ un sfert de oră la decolare, însă acest timp a fost recuperat în zbor, ba chiar am ajuns mult mai devreme la destinație. În aeroportul din Valencia, am cumpărat Valencia card, valabil 72 de ore. Informații despre acest card, dar  și despre prețuri găsiți aici, iar despre obiectivele turistice pe care le puteți vizita dacă îl utilizați găsiți aici. Acest card își merită, într-adevăr, toți banii. Înainte de toate, oferă gratuitate pentru mijloacele de transport în comun (metrou, autobuz, tramvai), dar și discounturi la diferite atracții turistice. Noi am achiziționat acest city card de la primul automat care ne-a ieșit în cale, deși recomandarea mea este să mergeți totuși la un birou de informații, pentru că acolo primiți și o mică agendă conținând atât harta metroului, cât și detalii despre punctele de interes acoperite. Noi am solicitat doar agenda la biroul de informații, iar vânzătorul nu a fost prea încântat când ne-a înmânat-o, căci nu vânduse nimic 😊. 

   Am hotărât să luăm metroul cu numărul 3 și am coborât la stația Xàtiva, pentru a vizita primele puncte de reper din Valencia. Inițial, ne-am oprit la o cafenea, unde ne-am relaxat la o bere locală și la o cafea. Mahou Cinco Estrellas, berea oficială a echipei de fotbal Real Madrid, are un gust ușor amar și conține alcool în proporție de 5,5%. De aici, ne-am îndreptat către Plaza de Toros, arenă construită în urmă cu aproximativ 170 de ani, în perioada 1850-1859, a cărei inaugurare a avut loc în 1859. Arena a fost și încă este gazda tradițională a luptelor cu tauri. Are o capacitate de circa 12.000 de locuri și este cea mai mare arenă de tauri din toată Spania. De asemenea, aici se țin și foarte multe concerte. Mai multe detalii despre arenă găsiți aici. 

   Cu privire la concertele ce se desfășoară în acest spațiu, puteți accesa site .

   Din păcate, nu am putut vedea arena, deoarece porțile erau închise. În apropiere, se află Museo Taurino, unde intrarea este gratuită (acoperită de city card), însă cum nu se afla pe lista noastră cu obiective, ne-am continuat drumul. După Verona Arena, acum și Bullring of Valencia reprezintă un interes pentru mine, loc în care aș reveni la cel puțin un spectacol. 

   La doar câțiva metri de aceasta, se găsește Estación del Norte, o stație de tren perfect funcțională, care este, în esență, principala gară din Valencia, deschisă încă din anul 1917. Clădirea este frumoasă și merită să-i dedicați câteva minute pentru poze, mai ales în interior. După ce am zăbovit nițel în acest loc, am trecut mai departe prin Plaza del Ayuntamiento, unde se află City Hall of Valencia. Nu am petrecut prea mult timp aici; nici piața, nici primăria nu sunt repere pe care să vi le recomand în mod deosebit, probabil că vă puteți mulțumi doar cu câteva poze. Minute mai târziu, ne aflam deja într-un loc în care vă îndemn 200% să ajungeți 😊: Mercado de Colón, piață construită în urmă cu 90 de ani, care este superbă, de la arhitectură până la produsele proaspete pe care le oferă. Reunește peste 300 de standuri ce au din belșug fructe de mare, legume, fructe exotice la pahar sau la kilogram, sucuri naturale la pahar, carne proaspătă de pasăre și de iepure. Totodată, veți găsi și standuri cu mâncare gătită. Aici, am mâncat o tortilla foarte, foarte bună și am băut câteva sucuri la pahar, făcute din fructe proaspete. Am căutat mai târziu pe internet aceste sucuri ca să știu exact ce am băut 😊. Piața din Valencia este mult peste cea din Barcelona; detalii suplimentare în continuarea articolului. 

   De aici, am ajuns în punctul 0 al orașului și am admirat de afară Catedrala din Valencia, Plaza de la Virgen și Llotja de la Seda, aceasta din urmă servind mult timp drept ,,bursa de mărfuri” a Valenciei.

Am ieșit din zona veche, dorind să ajungem la Torres de Serranos, obiectiv cu intrare acoperită de city card. După o superficialitate a funcționarilor în verificarea valabilității cardului, am intrat, sau mai bine zis, am urcat în turn. În imediata apropiere se află Turia Park.

În perioada antică, exista un zid care apăra orașul, iar acesta avea douăsprezece intrări, Torres de Serranos fiind una dintre ele. Construcția a avut loc la sfârșitul anilor 1300. Nu se știe exact de unde provine numele acestei intrări; una dintre teorii pretinde că era considerată intrare regală, alta îl leagă de numele unei importante familii din vremea respectivă, iar acestea sunt doar două dintre multele teorii. Aflați mai multe dacă citiți în amănunt despre acest obiectiv. Turnurile din Serranos reprezintă unul dintre obiectivele cel mai bine conservate din Valencia și chiar dacă în 1865, zidul antic a fost demolat, acestea au rezistat în continuare. Din 1586 până în 1887, turnurile au fost folosite ca închisoare pentru nobili. Nu sunt foarte înalte, însă de pe acoperișul în stil mediteraneean, puteți observa o parte din Centrul vechi sau o porțiune din parcul Turia, depinde unde vă așezați ca să admirați împrejurimile 😊.

După ce am petrecut cam un sfert de oră aici, am coborât în parc, de unde am mers spre est. Ne interesa să găsim podul care oferea, de fapt, ieșirea spre cazare.

Hotelul se află la 5 minute de stația de metrou Aragon, situată lângă Mestalla Stadium, unde echipa de fotbal Valencia își joacă meciurile de acasă. Stadionul poate fi admirat și din interior, însă noi l-am găsit tot timpul închis. Ce-i drept, nici nu ne-am dori în mod deosebit să-l vizităm, așa că am lăsat totul la mâna norocului. În scurt timp, am ajuns la hotel. Detalii despre cazare găsiți aici. 

   Imediat după check-in, am mâncat de prânz la restaurantul hotelului. Meniul ni s-a părut excelent, însă nu voi intra în detalii despre ce am mâncat, căci voi prezenta la sfârșit informații complete privind preparatele și băuturile încercate de noi, alături de recomandările aferente.   

   După-amiază, am luat metroul până la Marítim-Serrería, iar de acolo, am mers pe jos până la Ciutat de les Arts i les Ciències (Orașul Artelor și Științei), unde am vizitat Muzeul de Știință ,,Prințul Felipe”, loc destinat teoriilor și experimentelor științifice, cât și Umbrarul. Acesta din urmă este, de fapt, o parcare cu o mică grădină botanică situată la ultimul etaj.

Turiștii se plimbau haotic pe aici, neînțelegând foarte clar care este rolul umbrarului, cu atât mai mult cu cât era marcat ca punct de reper pe harta complexului. Din incinta muzeului, am cumpărat bilete pentru a doua zi la un film în Hemisfèric (cinema IMAX), unde ecranul are forma unei emisfere. Tot atunci am văzut coada lungă la punctele mobile unde se vindea orxata, băutură locală non-alcoolică, ca un fel de shake, obținută din alune tigru, care prezintă multe beneficii pentru organism. Pe moment, doar am analizat interesul oamenilor pentru această băutură… 

   De aici, am plecat cu autobuzul spre plajă, pe care l-am luat de lângă Umbrar. Ne-a lăsat foarte aproape de faleză și de promenadă. Ajunși pe malul mării, am petrecut ceva timp plimbându-ne. 

   Seara, am revenit la hotel, nu înainte de a trece pe la supermarketul Mercadona, aflat chiar lângă cazare. Mercadona a devenit pe parcursul sejurului lanțul nostru preferat de supermarketuri, din Valencia. 

Ziua 2

   Dacă în Florența am susținut că mergând de-a lungul râului Arno, ai posibilitatea de a ajunge la majoritatea punctelor de interes din oraș, în Valencia, lungimea de 9 kilometri a parcului Turia îți oferă acces la peste 90% dintre atracțiile turistice. Cred că singurul punct mai îndepărtat îl reprezintă plaja din Valencia, în cazul căreia chiar vă recomand să alegeți metroul sau alt mijloc de transport în comun, sau pur și simplu, să optați pentru o deplasare pe jos care nu are legătură cu parcul, cel puțin nu în ultima parte a traseului. Plecând de la această idee, dimineața, ne-am îndreptat la pas, spre Turia, după care am urmat direcția est, către Muzeul de Științe.

Ne-am oprit puțin în parcul Gulliver, care este integrat în parcul Turia, aproape de capătul în care se află muzeul. Cred că în trecutul nu prea îndepărtat se solicita taxă de intrare pentru parcul Gulliver, căci am văzut turnichetele care erau parțial demontate.

După ce am petrecut cam o jumătate de oră aici, cățărându-ne pe Gulliver și amintindu-ne ce frumoasă era copilăria, am plecat să vedem filmul Viaje al espacio. Próxima parada: Marte. Din păcate, se cunoaște că Hemisfericul a fost construit cu aproape 20 de ani în urmă, căci pare depășit de tehnologie, iar filmul ales a fost destul de vechi și lipsit de efecte speciale. Nu a fost nici pe departe o experiență uau în această jumătate de sferă, însă dacă vreți să încercați pe propria piele, recomandarea mea este alegeți măcar alte peliculă, căci aveți șase filme dintre care să alegeți. Chiar dacă primiți niște căști speciale și puteți să alegeți limba în care să urmăriți filmul (engleză, spaniolă, italiană sau franceză), din păcate, se aude de la vecinul de scaun limba selectată de el. Să nu mai spun că multe căști au dat eroare, printre care și a mea, iar câteva minute bune din film au fost irosite ca angajații să treacă prin sală și să schimbe căștile care nu funcționau. Imediat după film, am mers către Delfinarium.

Puteam pune pariu că intrarea este separată de celelalte obiective, doar că surprinzător sau nu 😊, pentru a avea acces la Delfinarium, trebuie să plătești taxa de intrare pentru Acvariu. Cum noi vizitaserăm cu două luni înainte renumitul acvariu din Geneva, am preferat să sărim peste această atracție turistică. Fiindcă există multe recenzii pozitive, vă recomand să intrați și la acest obiectiv dacă sunteți în Valencia cu cei mici, dacă nu ați vizitat un acvariu până acum, dacă a trecut ceva timp de la o asemenea vizită sau dacă, pur și simplu, sunteți împătimiți ai acestui tip de reper turistic. Dacă tot am ajuns aici, am văzut un nou stand cu orxata și ne-am spus că a venit vremea să încercăm și noi băutura. Cu greu ne-am încumetat două persoane să terminăm un pahar. Merită să încercați, însă să nu aveți foarte mari așteptări în ceea ce privește gustul. Măcar să aibă beneficii pentru organism, la cât se scrie despre această băutură în mediul on-line. 

   Câteva minute mai târziu, ne-am îndreptat spre stația de autobuz de lângă mallul aflat în spatele Umbrarului. Am urmărit pe site-ul https://moovitapp.com/ care este varianta optimă pentru a ajunge la Albufera, calculată în timp real pe baza conexiunilor și, implicit, a orelor de legătură. De aici, puteți lua traseul 25 (acoperit integral de city card) și să mergeți fără să schimbați până în Albufera, ultima localitate fiind El Palmar. 

   Albufera este un fel de Parcul Comana sau Delta Dunării în miniatură. Din acest loc, puteți lua o bărcuță pentru o scurtă plimbare pe lac, existând multe pensiuni și căsuțe care oferă acest tip de activitate. În laguna Albufera sunt nu mai puțin de patru stațiuni. Puteți să citiți detalii despre ce oferă fiecare în parte și  să coborâți din autobuz în cea care vă îmbie cel mai mult. Noi v-o recomandăm pe ultima, unde sunt cele mai multe restaurante. Parcul natural Albufera se află la vreo 40 de kilometri de oraș și este un loc de relaxare în care localnicii vin în weekend, destinat și turiștilor. După plimbarea cu barca, am mers să bem un pahar de sangria la o tavernă din zonă, unde, la o masă vecină, am văzut cea mai spectaculoasă paella de până atunci. Este vorba despre Arroceria Maribel, terasă care pe internet are nota 4.6/5.0, din peste 1.000 de evaluări. Din păcate, nu am luat masa aici, pentru că autobuzul nostru avea oră fixă de plecare (la sosirea în stațiune am verificat programul). Vă sugerez să faceți poză programului, un afiș cu acesta găsiți chiar după ce coborâți din autobuz. Fiți cu băgare de seamă, căci orarul se schimbă în funcție de lunile anului. În Albufera se află multe restaurante tradiționale și puteți urca într-un autobuz turistic dacă vreți să vizitați în amănunt stațiunile. Dacă timpul vă permite, nu ar strica să rămâneți să vedeți apusul de soare – foarte multe recenzii de pe internet încurajează asta. Una peste asta, dacă mă întrebați pe mine, recomand ca acest parc natural să se regăsească în itinerarul vostru în cazul în care ajungeți în Valencia într-un city break în care să stați cel puțin patru zile întregi. 

   La întoarcere, am mers cu autobuzul 25 până la capăt de linie, de unde am luat mai departe metroul, cu direcția Valencia Bioparc. Există și posibilitatea ca după ce coborâți din autobuz, să mergeți pe jos prin parcul Turia până ajungeți la Bioparc. Cu city card, beneficiați de 15% reducere din prețul de bază. Grădina zoologică este împărțită în mai multe sectoare: Madagascar, Equatorial Forest, Wetlands și Savannah, iar din câte am înțeles, există și un plan de extindere a parcului.

Pot compara Bioparc cu Pairi Daiza (Belgia), însă părerea mea este că cel din Valencia este net inferior ca dimensiune, varietate de animale și restaurante tematice în funcție de zona vizitată. Cu toate acestea, vă recomand să petreceți două-trei ore aici, profitând de un moment de relaxare, fie că îi aveți pe cei mici cu voi sau nu.

Ieșirea din Bioparc se face într-un mod clasic deja pentru majoritatea obiectivelor turistice din orașele europene, adică prin magazinul parcului. Aproape de Bioparc se află Cabecera Park, care este, de asemenea, frumos și, nu știu exact din ce motiv, mi-a adus parcă aminte de Parcul Tineretului din București.

De aici, se intră direct în Turia Park, punctul o sau, altfel spus, cea mai vestică zonă a parcului. Am pornind într-o plimbare plăcută spre cazare. 

 Seara, am cinat pe terasa unui restaurant de lângă hotel. Singurul lucru care mi-a displăcut a fost că în momentul în care s-a încheiat programul, personalul hotelului a insistat destul de mult să solicităm nota și o achităm cât mai repede, ba chiar ni s-au dat fix cinci minute pentru a părăsi incinta localului. În rest, despre mâncare și băutură, numai cuvinte de bine 😊. 

   Frumoasă Valencia… și încă mai aveam de explorat. 

Ziua 3

   Aveam în plan ca în prima parte a zilei să mergem la plajă, însă cum vremea nu ne-a ajutat prea tare (în tot sejurul, cerul era înnorat până la amiază), iar abia în jurul prânzului, cerul s-a luminat, am hotărât să vizităm două obiective din zona cazării. Pentru început, ne-am îndreptat către Montfort Garden, o grădină splendidă de neratat, care, pe internet, are nota 5.0, din aproximativ 1.000 de evaluări. A fost o simplă casă la început,  cumpărată în 1847, ce avea doar livadă, însă în urma redecorării, livada a devenit grădină, iar în 1941, a fost declarată o grădină artistică națională. În 1971, printr-un schimb de pământ, a devenit proprietatea orașului, iar treisprezece ani mai târziu, în 1984, reprezentanții parcurilor și grădinilor au intrat în posesia ei. Restaurarea Conacului a avut loc între 1986 și 1990. 

   Grădina Monforte are o suprafață de aproximativ 12.000 m² și aici se găsesc statui superbe, fântâni ornamentale, plante atent lucrate, garduri vii și zone cu flori. În plus, copacii și arbuștii bătrâni fac această grădină să fie una dintre cele mai frumoase și vizitate atracții turistice din Valencia. Primăvara și vara, programul de vizitare este între orele 10:30 și 20:00, iar toamna și iarna, între 10:30 și 18:00. Ce m-a surprins cel mai tare a fost intrarea liberă, deși, din punctul nostru de vedere, o taxă de intrare ar fi justificată. Sincer, aș plăti oricând pentru a vizita acest obiectiv, care te încarcă efectiv cu o energie pozitivă. Mi-am și imaginat că dacă aș locui într-un bloc din vecinătate, aș coborî în grădină doar ca să citesc câteva capitole dintr-o carte. Chiar dacă nu este mare, Monforte este o grădină intimă și foarte colorată. Am nimerit chiar la ora deschiderii și am întâlnit multe cupluri și familii cu copii, care făceau sesiuni foto. Foarte aproape de grădină există niște pomi foarte bătrâni, în fața cărora se află o tăbliță pe care sunt înscrise informații valoroase cu privire la vechimea și alte caracteristici ale acestora. De altfel, am întâlnit asemenea pomi în toată Valencia, nu doar în zonele principale ale orașului. 

   De aici, ne-am îndreptat spre Jardines del Real,  un parc frumos și relativ mare, aflat foarte aproape de Montfort Garden, unde puteți petrece cel puțin o oră pentru o plimbare lejeră. Este bine de știut că și aici intrarea este gratuită. Noi am nimerit într-o perioadă în care o parte din parc era îngrădită pentru un spectacol care ținea câteva zile și chiar am căutat pe internet informații ca să ne dăm seama dacă merită să participăm și noi la eveniment în una dintre zilele rămase. În cadrul parcului, veți găsi și Natural Science Museum of Valencia. 

   Bogăția de sculpturi, monumente și fântâni contribuie la transformarea atracției turistice Jardines del Real într-una dintre cele mai remarcabile din oraș. Găsiți câteva exponate fixate pe laterale, cu diferite imagini și mesaje pro natură din întreaga lume, care să ne determine să ne bucurăm de lumea în care trăim. Un palat folosit de diferiți regi a fost construit în secolul al XI-lea, în cea mai veche zonă a grădinilor. 

   Parcul a fost la început, în 1903, pepinieră horticolă, iar numele său provine de la acest lucru. Încă de atunci, grădinile au fost lărgite, adăugându-se noi fântâni, bănci, pavilioane, statui, zone umbrite și standuri cu informații. Este remarcabil grupul de statui reprezentând cele patru sezoane întrupate de Venus, Diana, Apollo și Chronos. Statuia Flora, cu caracteristici similare, se află lângă cușca cu felurite păsări, de la canari până la papagali. Spre intrarea în grădina neoclasică a Muzeului ,,San Pio V” se află o fântână din marmură, de la mănăstirea Valldigna. Lângă fântână, se găsesc patru boxe de unde se aude muzică. Inițial, am crezut că este o fântână dansatoare, similară celei din Barcelona, însă m-am liniștit rapid 😊. Casa de oaspeți din Canet merită, de asemenea, o vizită, deoarece reprezintă un exemplu de arhitectură tipic rurală din Valencia. 

   După ce am revenit la hotel pentru echiparea de plajă 😊, am plecat pe jos spre Malvarrosa, plajă foarte lată, cu nisip, până unde am făcut cam 40 de minute. La un moment dat, când ne aflam în linie dreaptă spre plajă, am găsit muncitori care lucrau la îngrădirea cu pavele a pomilor de pe un bulevard și am fost efectiv încântat să văd migala cu care aceștia munceau, stând la fiecare pom în parte să-l îngrădeze cu plăci pe care, la fel, le tăiau bucată cu bucată. Toate aceste lucrări aveau loc sâmbăta, după prânz. Ajunși la plajă, am căutat cu interes pe faleză magazine de unde să ne cumpărăm un cearșaf sau un prosop de plajă, și am fost uimiți că nu am găsit nici măcar o tarabă cu astfel de articole. În schimb, erau foarte multe restaurante. 

   Pe plajă, multă, multă liniște. Așa cum spuneam, Malvarrosa este o plajă lată, aspect care mi-a adus aminte de plaja din Eforie Nord, principala diferență dintre cele constând în vegetația tropicală de pe faleză. Din păcate, apa mării a fost cam rece și nu s-a pus problema de a face baie. Am avut și surpriza să vedem un foc de artificii pe lumină – se întâmpla undeva în port și a fost pentru prima oară în viața mea când am văzut un astfel de spectacol pe timp de zi, impropriu spus, mai degrabă a fost vorba despre mici licăriri și sunet. 

   Seara s-a terminat perfect, cu flamenco, o experiență minunată pe care v-o recomand fără doar și poate dacă ajungeți în Valencia. Am verificat pe internet și există cam trei variante recomandate în mod deosebit, care au recenzii foarte bune. Noi am ales Café del Duende. Spectacolul a început la ora 23:00, iar ușile restaurantului s-au deschis la 22:00 – intrarea s-a făcut după principiul ,,primul venit, primul servit”. Deși inițial, în fața localului eram câteva persoane, cafeneaua s-a umplut până la refuz. În apropiere, la doar două minute distanță, se află o altă intrare în… parcul Turia 😊.

Vă recomand să verificați pe site ( http://cafedelduende.com/en/) programul evenimentelor din săptămâna sau ziua care vă interesează și să faceți neapărat o rezervare. Atmosfera a fost minunată, energia, debordantă, iar noi am asistat la un spectacol de nota 10. Nu insist asupra acestui subiect, chiar dacă aș putea scrie câteva pagini doar despre această experiență 😊, însă și-ar pierde farmecul cu o eventuală descriere a mea. 

   După spectacol, spre miezul nopții, am hotărât să revenim la hotel traversând parcul Turia. Drumul a fost sigur, doar din când în când, câte o bicicletă sau câte un grup de tineri își făceau simțită prezența. 

   O altă zi extraordinară, cu multe amintire frumoase oferite de orașul Valencia, s-a terminat aici. 

Ziua 4

   În prima parte a zilei, am decis să mergem până la Gara Joaquín Sorolla (JSQ), din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, eram curioși să vedem ce implică drumul pe jos în ceea ce privește timpul, mai ales că aveam în plan ca în ziua plecării să mergem pe jos până acolo și nu ne doream să bâjbâim. Pe de altă parte, ne-am dorit să vedem și această parte a orașului și, totodată, să facem și mișcarea de dimineață. 

   Astfel, după micul dejun, am pornit la drum. În esență, am traversat orașul de la nord la sud, perpendicular cu parcul Turia. Pe străzi, atât pe stânga, cât și pe dreapta, se află pomi seculari. După ce am parcurs drumul care este aproape drept, am ajuns la destinație. Aici, am avut surpriza să găsim o gară frumos renovată. De remarcat modul în care se face accesul pe peron. În prima fază, există o zonă de securitate similară celei din aeroport, după care se trece pe lângă un ghișeu unde se prezintă biletul de tren. Al doilea aspect de luat în seamă din gară ni s-a părut W.C.-ul – a fost de departe cea mai curată și îngrijită toaletă dintr-o gară, pe care aș clasa-o în topul toaletelor publice văzute până atunci în Europa. Intrarea costă 0.6 euro. 

   Ne-am întors la hotel pe un alt traseu. Am ales să vizităm Centrul vechi, unde am trăit un moment foarte emoționant. În piața centrală, un DJ punea o muzică constând în valsuri și tangouri, iar lumea de acolo dansa. Mi-au plăcut mult naturalețea și emoția transmisă. 

   Ajunși la hotel, ne-am echipat pentru plajă, spre care am mers pe jos, bucurându-ne astfel de câteva ore de relaxare. Ne-am astâmpărat setea cu o înghețată și cu o bere Cruzcampo. Ne-a uimit că lângă plajă se afla un spital foarte mare – practic, situațiile de urgență din zonă au astfel o soluție. 

   La întoarcere, ne-am oprit la restaurantul La Alquería Del Jamón, pe care îl ochiserăm cu câteva zile în urmă, unde mâncarea și servirea au fost excelente. Chiar dacă personalul nu vorbea limba engleză, a fost plăcerea noastră să comandăm mai mult intuitiv sau să ne bazăm pe Google translate. La un moment dat, a început furtuna, așa că am rămas la restaurant până s-a oprit. Ne-a plăcut mult aici, dar și că am fost inspirați cu această alegere. 

În drum spre hotel, am trecut pe lângă un bloc, care, la demisol, avea un geam deschis, iar înăuntru era, de fapt, amenajată o sală de sport, unde mai mulți tineri jucau baschet. Până atunci, în Europa, văzuserăm terenuri de baschet amenajate pe terase de blocuri, așa că era prima dată când vedeam așa ceva la demisol 😊. Dacă tot am menționat blocurile, în cartierul în care am avut cazarea și unde era și stadionul, foarte multe blocuri sunt decorate în mod deosebit, aspect care mi-a adus aminte de Anglia și de construcțiile din cărămidă. 

   Cam atât despre Valencia 😊, urmează Barcelona. 

   Valencia, în câteva cuvinte:

– oraș foarte aerisit, deși este al treilea ca mărime din Spania; nu se simte aglomerația;

–  oraș foarte bine legat de mijloacele de transport în comun (autobuz, tramvai, metrou);

– pentru turiști, Valencia card este o opțiune foarte bună;

– localnicii sunt foarte prietenoși și dispuși să ajute;

– oraș în care merită să locuiești – asta este ceea ce spun românii stabiliți acolo;

– oraș perfect pentru un city break în care să meargă și copiii; din ce am văzut până acum în cele 21 de țări vizitate, Valencia se clasează fără îndoială în top 3 orașe pe care vă recomand să le vizitați cu cei mici;

– localnicii oferă prioritate la trecerea de pietoni și nu forțează trecerea;

– mâncarea este foarte bună;

– meniurile de prânz au un preț convenabil (între 7.5 și 14 euro, în funcție de restaurantul ales);

– să nu vă așteptați să găsiți meniuri în limba engleză, acestea sunt prezente poate în centru;

– supermarketuri ieftine (Mercadona a fost unul dintre preferatele mele);

– supermarketurile se închid în jur de 21:30;

– prețuri decente;

– orașul este traversat de parcul Turia (9 km), de la est la vest; parcul leagă orașul de principalele puncte de interes, efectiv ieși din parc acolo unde ai nevoie;

– capătul vestic al parcului se continuă cu un traseu de biciclete lung de 24 de kilometri (B1), iar în capătul estic, puteți găsi un traseu de 19 kilometri;

– piețele sunt mai puțin impunătoare comparativ cu cele din Italia, dar au farmecul lor;

– nu am văzut până acum alt oraș care să fie atât de bine legat prin pistă de biciclete. Cred că 90% dintre străzi au pistă pentru bicicliști, care trece inclusiv pe trecerea de pietoni. De fapt, trecerea de pietoni este împărțită între bicicliști și pietoni;

– bicicliștii își fac simțită prezența pe străzi până noaptea târziu;

– bicicletele de închiriat costă aproximativ 8 euro/zi, iar automatele de unde se închiriază sunt prevăzute cu telefon SOS 112;

– în parc, aleargă zilnic oameni de toate vârstele. Am văzut și tineri de 20, 30 de ani, dar și persoane care aveau peste 70. Cred că media este în jur de 35-37 de ani. Cine nu aleargă merge cu bicicleta, iar cine nu merge cu bicicleta sigur joacă fotbal sau tenis de câmp;

– spital în zona plajei, chiar aproape de faleză.

   O mică selecție din ce am mâncat și am băut în Valencia:

– berea Mahou Cinco Estrellas (berea oficială a echipei de fotbal Real Madrid);

– berea Cruzcampo;

– gin local;

– orxata (băutură locală non-alcoolică, un fel de shake, care conține alune de pădure);

– sangria (vin cu suc de portocale, net superior celui găsit în România);

– orujo (similar tescovinei obținute din boasca de la struguri);

– supa Gazpacho (specialitate tradițională din zona Andaluziei, care se prepară din legume precum roșii, castraveți, ardei și ceapă. Se consumă rece și este extrem de răcoritoare);

– tortilla cu ouă, legume, carne și cartofi – se mănâncă la micul dejun;

– paella (probabil cel mai cunoscut preparat spaniol, ce conține orez, legume și diferite tipuri de carne sau de fructe de mare – scoici, creveți);

– mâncărică cu merluciu (foarte des întâlnit merluciul ca tip de pește);

– cuttlefish (sepia) – principalul fruct de mare din Valencia. L-am încercat gătit în mai multe feluri și de fiecare dată a fost delicios;

– salată de legume (foarte bună);

– coaste de porc (delicioase);

– sos de usturoi (oferit cu felul de mâncare sau la cerere; un oraș în care comanzi sos de usturoi și nu se miră nimeni de comanda făcută);

– pateuri/foitaje (bune, dar sub cele mâncate în Italia/Franța).

   Tabloul de cheltuieli de mai jos are titlu informativ, căci trebuie să țineți cont că prețul este dinamic și clar variază de la o perioadă la alta. De asemenea, cuprinde doar o parte din cheltuieli.

Tablou de cheltuieli