Barcelona – oraşul care se simte nu se povesteşte (mai 2018)

Continuare din articolul Valencia. Pentru detalii articol Valencia Ziua 1-Ziua 4, accesati aici

Ziua 5

   Dimineața, imediat după procedura de check-out, am plecat pe jos spre Gara Joaquín Sorolla (JSQ), iar la 6:30, ne-am oprit să fotografiem răsăritul. Per total, de la cazare până la gară, ne-am încadrat fără probleme în 40 de minute. Așa cum am menționat deja, procedura de acces pe peronul gării este similară celei din aeroport. După ce se trece de zona de securitate, urmează un ghișeu unde se prezintă biletul de tren (printat/direct din aplicație). În tren, nu mai vine nimeni să verifice biletul. Noi am cumpărat biletele de tren cu câteva luni înainte, de pe https://www.omio.com/. Vă recomand să utilizați atât site-ul, cât și aplicația în care aveți o secțiune cu istoricul biletelor achiziționate, plus zona curentă. Aplicația este ușor de folosit, așa că merită descărcată. 

   Am plecat din Valencia la ora 7:25, fără întârziere, și am ajuns în Barcelona la 10:40, fix la ora înscrisă pe bilet. Despre Renfe, compania feroviară, doar cuvinte de laudă. A fost de departe cel mai modern tren cu care am mers până atunci în Europa. Aș evidenția mai multe aspecte: toate scaunele sunt așezate în sensul de mers al trenului (fără riscul de a vă deplasa cu spatele), spațiul dintre acestea este foarte mare, scaunul poate fi reglat încât să devină un minipat confortabil. La doar câteva minute după ce vă așezați, primiți căști pentru a asculta muzică cât durează călătoria și puteți selecta unul dintre cele patru genuri muzicale puse la dispoziție. În plus, și zona dedicată bagajelor este la fel de curată și de spațioasă. Singurul minus a fost aerul condiționat foarte puternic, însă este un minus minor, care nu afectează raportul confort-preț. 

   Odată ajunși în Barcelona, primul lucru care ne-a surprins a fost că și aici exista zonă de securitate. Probabil este o politică comună tuturor gărilor din Spania, sau, cel puțin, celor principale. Ce ne-a captat atenția cu adevărat a fost un hotel care era construit direct deasupra gării. 

   În gară, veți vedea o hartă imensă pe un perete și un angajat care ajută cu un băț, ca la tablă, oferind informațiile solicitate de turiști. Cum am ieșit de aici, am cumpărat o hartă (un euro) de la un birou de informații și ne-am îndreptat spre metrou, de unde am luat un abonament cu 10 călătorii, dorind să ajungem în zona centrală. Dacă în Valencia v-am recomandat city cardul, pentru Barcelona, această variantă nu este una optimă. Poate că dacă veți ajunge pentru a patra sau a cincea oară în acest oraș, v-ar folosi ca să vizitați muzeele pe care le acoperă, însă nouă, care am ajuns pentru prima oară în Barcelona, nu ne era de folos această variantă. Din ce aveam noi pe listă, fie primeam un discount minor, fie nu primeam nimic, căci obiectivul respectiv nu se afla în broșura cardului. În plus, noi aleseserăm foarte multe activități în natură. 

   Am mers pe jos spre cazare și pentru că aveam suficient timp la dispoziție până la procedura de check-in, am căscat ochii în stânga și în dreapta. Am trecut pe lângă o piață mare, probabil una dintre piețele principale din oraș, după care am ajuns la Catedrala din Barcelona. Deși trecuse evenimentul din 22 mai, sărbătorirea Sf. Rita din Cascia (care are o capelă dedicată ei în cadrul catedralei), afișul cu promovarea acestuia încă mai era lipit pe unul dintre garduri. Am intrat și noi în biserică pentru câteva minute și cu acest prilej, am admirat arhitectura și am făcut câteva fotografii. Construcția catedralei gotice a început la 1 mai 1298, în timpul episcopului Bernardo Pelegrí și al regelui Iacob al II-lea al Aragoniei, fiind finalizată pe la mijlocul secolului al XV-lea, sub mandatul episcopului Francisco Clemente Sapera și al regelui Alfonso V din Aragon, astfel că aceasta s-a realizat în mai multe etape, pe parcursul a 150 de ani. Executarea mănăstirii s-a finalizat în 1448, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, industriașul Manuel Girona y Agrafel s-a oferit să efectueze lucrările pentru cele două turnuri laterale și ale fațadei. 

   Am plecat de aici și, câteva minute mai târziu, eram pe La Rambla, cea mai renumită pietonală din Barcelona, pe care o găsiți tot timpul aglomerată, căci toate site-urile de turism din Europa o promovează asiduu. De altfel, se poate spune că face parte dintre obiectivele turistice ale orașului. Pe ambele părți ale străzii se află numeroase restaurante, însă, cu toată sinceritatea, întreaga zonă este mult prea agitată pentru gustul meu. Nici următoarele străzi, care se află paralel cu aceasta, nu sunt mai puțin aglomerate. Ne-am oprit selectiv la două-trei restaurante, pentru a verifica meniul, nota de pe internet și recenziile, dar din păcate, nici acesta nu este un capitol la care să spun că ar merita să poposiți în această zonă. Am făcut totuși câteva fotografii ca amintire.

   După puțin timp, am ajuns la hotel pentru procedura de check-in și am avut surpriza plăcută să ne putem caza mai devreme. Informații despre hotel găsiți aici. Imediat după ce am lăsat bagajele în cameră, am coborât la un restaurant aflat la un minut distanță de cazare. Cullera de Boix s-a dovedit a fi un local cu mâncare bună și prețuri decente, dar pentru procedura greoaie de plată (banii erau puși de ospătar într-un automat și aștepta ca acesta să emită restul) și servirea care a lăsat de dorit, nu-i pot da o notă foarte mare. Am mâncat aici o varietate de fructe de mare – creveți și merluciu la cuptor, cu legume. Masa de prânz a fost mai mult decât sățioasă și, practic, pentru următoarele ore, ne-a încărcat  cu o energie debordantă. 

   Astfel, cu burta plină și relaxați 😊, am plecat spre un obiectiv de pe lista scurtă, și anume Parcul Labirintului, cel mai îndepărtat punct de atracție al zilei – departe de lumea dezlănțuită, departe de cotidian, undeva la marginea de nord a orașului.

După ce am coborât din metrou, probabil ne uitam puțin confuzi, căci o studentă ne-a sărit în ajutor și s-a oferit să meargă cu noi ca să ne arate direcția, motivând că era oricum în drumul ei. Ajunși la destinație, senzația din primele secunde a fost similară celei simțite în momentul în care am părăsit parcul, și anume că acesta a fost pentru noi parcul numărul 1 din Barcelona. Cu o atmosferă senzațională, un pic sălbatic, prea puțin aglomerat, acesta este, în esență, o succesiune de grădini și labirinturi, poteci sălbatice, fântâni și pârâiașe, având ca piesă de rezistență o clădire regală.

Grădinile combină mai multe stiluri, de la cel mediteraneean până la cele neoclasic și romantic, căpătate în cei peste 220 de ani de istorie. Parcul se întinde pe o suprafață de 18 hectare și îți oferă posibilitatea de a petrece mult timp aici, iar dacă îi aveți și pe copii cu voi, puteți merge în labirintul natural, pentru câteva minute de distracție. De altfel, aceasta este și singura zonă mai aglomerată. După ce ne-am făcut siesta în acest minunat parc, am hotărât să mergem mai departe spre Parcul Güell. A fost a doua oară într-un interval de câteva ore când un localnic ne-a întrebat de unde suntem și ne-a arătat politicos cum să ajungem mai repede în parc. În mijlocul unei simple pietonale, ca să se treacă mai departe, se putea urca pe niște scări fie în modul clasic, fie rapid, cu cele rulante, aflate paralel cu cele normale. Am trecut și pe lângă monumentul în cinstea lui Salvador Allende, de pe o stradă cu pereți plini cu graffiti, după care, în cele din urmă, am ajuns în Parcul Güell. 

   Ajunși aici, ne-am dat seama din prima secundă de contrastul dintre acest parc și cel văzut cu câteva ore în urmă. Totul se întâmpla pe repede înainte, era extrem de aglomerat, dar și cu un atu – vederea panoramică a orașului. Acesta a fost construit între 1900 și 1914 și a fost deschis oficial spre vizitare în 1926. Dacă aveți timp la dispoziție, puteți vizita Muzeul Güell, aflat în cadrul parcului, care a fost deschis 37 de ani mai târziu, în 1963. 

   Despre Eusebi Güell, născut pe 15 decembrie 1846, în Barcelona, și decedat la 9 iulie 1918, în același oraș, trebuie să știți că a fost un om de afaceri și un politician spaniol, care și-a pus amprenta asupra orașului. Acesta a studiat în Franța, iar la întoarcerea sa în Catalonia, s-a căsătorit cu fiica primului marchiz de Comillas, Isabel López Bru, trecând în zona de conducere a diferitelor companii. La moartea tatălui său, în 1872, a moștenit două treimi din averea lui. În 1883, a cumpărat brevetul Fernando Alsina, pentru fabricarea țesuturilor de catifea, creând în jurul său un complex industrial. Pentru că îi plăcea politica, a fost consilier al Consiliului Municipal din Barcelona și secretar al Consiliului Provincial al capitalei. În 1908, a primit de la Alfonso XIII titlul de conte de Güell. Fiul său, Juan Antonio Güell López, a fost primarul Barcelonei în 1930. În timp ce despre Antoni Gaudí s-ar putea spune că a fost creierul care a proiectat multe dintre cele mai renumite repere din Barcelona, despre Eusebi Güell se poate afirma că este omul care a făcut posibilă construcția lor. 

   După ce am plecat din parc, ne-am îndreptat la pas către Sagrada Família. Toate magazinele din zona bisericii vând produse la suprapreț. Am dat pe un pateu de cinci ori mai mult decât am fi dat în alte părți ale orașului 😊. Biserica are o înălțime de 172 de metri, este impunătoare și cu greu găsești unghiuri din care să faci câte o poză. Din fiecare laterală din care o privești, parcă îți transmite o anumită emoție și prezintă o poveste aparte. Pe una dintre laterale, se găsește un mic parc. Pentru că nu am avut programare făcută dinainte, a fost foarte complicat să putem intra în biserică. Aceasta se află în construcție de peste 130 de ani, adică din 1882. Se construiește din donații și din încasările obținute pe baza biletelor de la intrare. Proiectul va fi finalizat în 2026. 

   Dacă tot am început cu Sagrada Família, ni s-a deschis apetitul pentru realizările marelui Gaudí, așa că am mers către Casa Milà și către Casa Batlló, care se află pe un bulevard foarte circulat, Passeig de Gràcia, din zona nouă a orașului. Pe ambele le-am admirat doar din afară, cea mai fotografiată fiind Casa Batlló. Am văzut chiar și turiști care ieșeau direct în strada principală, pentru a face poze cât mai artistice. 

   Casa Milà a fost construită pe parcursul a șase ani, între 1906 și 1912, și reprezintă cea de-a patra lucrare realizată de Gaudí. Pe de altă parte, Casa Batlló a fost construită în doar doi ani, între 1904 și 1906, și, din punct de vedere arhitectural, este mult mai frumoasă decât cealaltă. Muzeu astăzi, casa este deschisă publicului atât pentru vizite culturale, cât și pentru organizarea diferitelor evenimente. De precizat că distanța dintre cele două case se parcurge în două minute. 

   Dacă aveți timp, ar fi interesant de văzut și Casa Vicens (1883-1888), o reședință de familie, proiectată de Gaudí și construită pentru industriașul Manuel Vicens. Nu vă speriați de culoarea ei roșie 😊, căci este foarte bine cotată, fiind chiar prima lucrare importantă a arhitectului. Aceasta este situată în cartierul Gràcia, iar culoarea provine de la cărămizile roșii și de la plăcile ceramice colorate. Nimic nu este întâmplător, pentru că Manuel Vicens era proprietarul unei fabrici de cărămizi și țigle. Nu puteți vizita casa în interior, dar o puteți admira pe deplin din afară. 

   La ora 21:00, am revenit în camera de hotel. Am petrecut o zi superbă de primăvară în Barcelona, cu un itinerar spectaculos, care ne-a umplut cu energie. 

Ziua 6

   Am început ziua cu Tibidabo, dar pentru a ajunge acolo, am îmbinat variantele de deplasare. Pentru început, am mers cu metroul, după care la pas, prin Parc de la Font del Racó, care leagă foarte bine zona din care se ia funicularul cu direcția Tibidabo. Ne-a plăcut în mod deosebit acest parc – o liniște în care auzi doar cântecul păsărilor, un loc în care merită să ajungi doar ca să fugi de soare și de aglomerația din oraș, așa că a fost varianta optimă și pentru drumul de întoarcere. Interesant este că, deși ne aflam mai mult sau mai puțin în mijlocul orașului, senzația pe care ți-o dă parcul este tocmai aceea că ești în mijlocul unei zone rurale și virgine. Puteți zăbovi pe băncile din lemn, de la umbra copacilor, citind o carte sau, pur și simplu, rupându-vă de lume pentru câteva minute. 

 O altă variantă mult mai promovată în Barcelona, pentru a ajunge la Tibidabo, este Tramvaiul Albastru, care vă lasă exact la funicular. Noi suntem mai activi și ne place să explorăm locuri și natura, așa că nu am optat pentru această alternativă mai comodă. Pentru cine dorește să economisească timp, această soluție este cu siguranță cea mai bună. 

   Tibidabo se află la o înălțime ce depășește cu puțin 500 de metri și este un loc cu o panoramă perfectă a orașului. Funicularul urcă doar câteva minute până ajunge pe platoul din Tibidabo. În prețul biletului este inclusă și intrarea la două dintre cele cinci atracții din parcul de distracție. Am ales să ne dăm în roată, pentru o vedere panoramică a orașului, după care într-un avion – practic, un mic simulator din parc. De jur împrejur, în incinta parcului, se lucra de zor la reabilitarea teraselor. 

   Nu am coborât de aici până nu am intrat în frumoasa biserică neogotică, construită în 1806 și renovată 100 de ani mai târziu, în 1906.

   Dacă sunteți interesați, cu liftul ajungeți în vârful bisericii, de unde puteți admira orașul de la altitudinea de 575 de metri. Una peste alta, vă recomand Tibidabo și nu prea 😊. Dacă mergeți în concediu cu cei mici, merită să veniți aici, altfel, nu prea. 

   După ce am revenit în oraș, ne-am îndreptat spre CosmoCaixa, un loc perfect în care să petreceți câteva ore cu copiii. Acesta este, de fapt, Muzeul Științei, unde puteți înțelegi mai bine procesul geologic prin care s-a format Pământul. Tot aici, puteți vedea lucruri interesante în Planetariul 3D, aveți acces la mașini interactive care să vă facă să înțelegeți mai bine anumite procese științifice. De asemenea, puteți petrece timp familiarizându-vă cu ce înseamnă meteorologia și prognoza, sau puteți pătrunde în pădurea inundată, o reproducere a unei păduri amazoniene, unică, de altfel, în Europa. Tot muzeul este proiectat pe mai multe etaje și a fost deschis în 2004. Am văzut mulți elevi însoțiți de cadre didactice; părea să fie ,,Școala altfel” la câți copii erau în cadrul complexului 😊. 

   Nu am intrat în camerele experimentale, cu expoziții interactive și de creativitate, însă am vizitat pădurea inundată. De la umiditate, temperatură și până la tot ce înseamnă un ecosistem, aceasta respectă cât mai fidel autenticitatea unei păduri amazoniene. În interior, puteți vedea furnici – am prins chiar și un moment în care erau hrănite de îngrijitorii complexului -, păsări, insecte, broaște, aligatori, piranha. Este interesant să petreceți aici 15-20 de minute, dar în mai mult timp, nu prea aveți ce face. 

   Per total, vă recomand să vizitați CosmoCaixa, dacă știința este una dintre pasiunile voastre, dacă sunteți interesați de activități de interior sau dacă îi aveți pe cei mici cu voi. Noi nu am fost prea entuziasmați, dar îl puteți înscrie ca punct de interes pe lista voastră. Am mai vizitat ceva asemănător în Valencia, însă un muzeu care aduce într-o proporție foarte mare cu CosmoCaixa este cel vizitat în Varșovia.  

   Venise momentul să mergem la plajă, astfel că am coborât în partea opusă a orașului, lângă mare. Am ajuns în Parc de la Ciutadella, un parc extrem de aglomerat, care nu mi-a transmis energia celorlalte parcuri din Barcelona.

Mi-a fost foarte clar de ce a fost așa agitat – în cadrul acestuia se găsesc mai multe obiective turistice, printre care Grădina zoologică, Muzeul de Artă Modernă, Muzeul Zoologic și Muzeul de Geologie, astfel că zona reprezintă implicit un punct de legătură între acestea. Foarte mulți turiști făceau plajă sau stăteau, pur și simplu, pe pătură, la iarbă verde. Am ieșit din parc, intrând în zona portului plin cu ambarcațiuni.

Am făcut câteva poze superbe, după care am ajuns, în sfârșit, pe plajă, unde am stat la soare pentru a ne bronza, având parte astfel de un moment de relaxare. 

   Câteva ore mai târziu, cinam la restaurantul autentic catalan Perikete (nota 4.3/5.0, din aproape 1.000 de evaluări), recomandat de mai mulți prieteni, pe care, la rândul meu, îl recomand 100%. Singurul minus îl reprezintă faptul că aici totul se desfășoară pe repede înainte. Fiindcă se află într-o zonă comercială, interesul lor este să aibă mesele ocupate tot timpul, cât mai eficient, și nu pot fi judecați pentru asta 😊. Și noi am stat în gura altor turiști să elibereze masa, așa cum și alți turiști au făcut același lucru cu noi. Sugestia mea este să mergeți aici la o oră care să nu fie de vârf. 

   În drum spre cazare, am trecut pe lângă Catedrala din Barcelona, unde am asistat la un spectacol live ce se ținea în una dintre lateralele bisericii.

Un cuplu de cântăreți ambulanți interpreta atât de frumos, încât unul dintre turiștii de pe margine a început să cânte și el într-un mod absolut superb. Regie sau nu, energia și emoția transmise au fost ireale. 

   Ne-am încărcat bateriile și ne-am continuat drumul, iar o altă zi minunată era pe punctul de a se încheia. 

Ziua 7

   Dimineața, am luat micul dejun la un restaurant aflat la două minute distanță de hotel, după care, am petrecut câteva ore la shopping, însă de această dată, a trebuit să dăm dovadă de răbdare, căci am mers să cumpărăm îmbrăcăminte, nu suvenire. La un moment dat, am trecut printr-o piață superbă, un spațiu închis și intim, între blocuri, mărginit din loc în loc cu vegetație tropicală. Din păcate, nu i-am reținut numele, pentru o recomandare cât mai clară. 

   De aici, ne-am îndreptat către mare, trecând pe lângă Muzeul de Ceară, care nu se afla pe lista noastră, căci tocmai văzuserăm cu puțin timp în urmă același tip de muzeu în Viena. De altfel, muzeul din Barcelona are doar 3.8/5.0, din peste 1.500 de evaluări. Ajunși în dreptul Statuii lui Columb, din Piața Poarta Păcii, am petrecut câteva momente făcând poze. Monumentul a fost construit pe parcursul a șase ani (1882-1888), iar statuia, a cărei înălțime atinge 7 metri, este poziționată deasupra unei coloane înalte de 60 de metri. Are vedere spre mare și este vizibilă de departe. Din ce se spune, Christopher Columb a sosit în Barcelona în 1493, la un an distanță după ce a descoperit America, iar monumentul a fost construit în locul în care s-a oprit prima dată în frumosul oraș. Născut în Geneva, navigatorul s-a mutat mai întâi în Portugalia, iar mai târziu, s-a stabilit în Spania. Cu toate acestea, există o teorie prin care unii istorici pretind că acesta s-a născut în Catalonia. Pentru cine este interesat, în interiorul monumentului există un lift care vă poate duce pe o platformă, de unde aveți o vedere panoramică, care vă permite să observați Rambla, Cartierul Gotic, Santa Maria del Mar, Muntele Montjuïc, vechiul port, portul industrial, dar și portul Vell. Intrarea costă aproximativ cinci euro. 

   De aici, am mers în zona portului, pe promenada plină cu restaurante, și am luat prânzul la Cervecería La Sureña, unde am mâncat sepie și cartofi prăjiți la un preț mai mult decât decent. Bineînțeles, nu am ratat câteva pahare de sangria. 

   După masă, a sosit momentul să ne facem curaj și să plecăm la pas către Castell de Montjuïc. Am trecut prin Les Escales de Forestier, apoi prin Jardins de Miramar, care datează de peste 100 de ani. Situate pe Montjuïc, grădinile sunt situate la 60 de metri deasupra nivelului mării. De aici, aveți parte de o priveliște frumoasă a orașului. Se găsesc aici copaci centenari, numeroase specii de mare interes, iar în partea centrală a grădinii, se află o fântână din piatră, înconjurată de trei sculpturi. Aproape de grădini este hotelul Miramar, clădire care a fost palat, apoi sediu de televiziune, iar din 2006 funcționează ca hotel. Clădirea actuală păstrează fațada originală a vechiului palat. 

   După câteva poze, am mers mai departe spre Mossèn Costa i Llobera, grădină cu cactuși, una dintre cele mai importante din Europa. De aici, puteți vedea orașul și portul. 

   Jardins de Joan Brossa a fost următoarea noastră oprire, un spațiu verde, cu vegetație luxuriantă tipic mediteraneeană. Există aici și un restaurant, și o zonă pentru picnic. În deplasarea către castel, am dat de porțiuni de unde se vedea o panoramă minunată a portului industrial, unde erau sute de containere. Am remarcat, de asemenea, o zonă de circuit, cu un itinerar ce acoperea distanța de 1.992 de metri: Perimeter del Castell, Baluard, Muzeul Militar, telecabina, Fossars, Muntele Montjuïc. Circuitele sportive sunt spații publice urbane, situate în parcuri, pe bulevarde sau în alte zone în aer liber, unde puteți merge sau chiar alerga. Acestea sunt semnalizate satisfăcător, cu informații și sfaturi practice. Așa cum v-am obișnuit deja, noi preferăm să facem pași și să ne bucurăm de natură, așa că nu am ales varianta rapidă de a ajunge la castel. Dacă din port luam telecabina roșie, apoi telefericul negru, din două mutări eram deja la castel. Alegând totuși această soluție, câștigați timp și vă delectați  cu o priveliște încântătoare. Minusul îl reprezintă faptul că nu vă bucurați de natură, de parcuri și grădini explorate la pas. Poate o variantă bună este să urcați cu telecabina și telefericul, iar la întoarcere, să coborâți pe jos. 

   Despre Castell de Montjuïc, numai cuvinte de laudă. Este foarte bine conservat, iar pentru o fracțiune de secundă, am avut senzația că intrarea este similară celei de la Cetatea Carolina, din Alba Iulia. Am observat că s-a investit relativ recent în renovare, iar zona iese în evidență prin curățenie și prin priveliștea oferită asupra orașului. În interior, chiar aproape de intrare, rulează (repetitiv) un film despre istoria castelului, pe care l-am urmărit și noi, care avea subtitrare în diferite limbi de circulație internațională. Acest obiect turistic merită pe deplin văzut. Dacă aș reveni aici, tot la pas aș face-o, căci totul este efectiv superb.

   De la castel, ne-am îndreptat către Barceloneta (plajă) și Playa de San Miguel, nu înainte de a trece prin port, unde comercianții ambulanți aveau multe lucruri întinse la vânzare, totul sub forma unui bazar anii ‘90. 

Am prins de pe plajă un cadru bun cu El Peix, sculptura emblematică de 52 m lungime. Un aspect hazliu s-a întamplat în prima zi, cănd am trecut pe gps El Peix şi am ajuns la un magazin de peşte, iar acesta era închis. Aşadar, obiectivul El Peix din Barcelona îl reprezintă o sculptură, nu un magazin de peşte.

   Seara, am mâncat shaorma la un restaurant de lângă hotel, iar apoi am trecut pentru câteva poze prin piața de lângă cazare, obiectiv de pe lista noastră, care nu merită însă mai mult de 5-10 minute de atenție. 

Ziua 8

   În prima parte a zilei, am cumpărat diferite suvenire, iar apoi ne-am îndreptat spre plajă, unde ne-am bucurat de soare și am făcut câteva fotografii în zona digurilor. Pe faleză, în port, am văzut câteva iahturi frumoase și scumpe, iar unul dintre acestea, un iaht prevăzut cu pistă de elicoptere, mi-a amintit de filmul The Wolf of Wall Street (2013). 

   Prânzul l-am luat în stil catalan, la restaurantul El Viejo Pop, aflat în apropierea hotelului. Am profitat de moment și, la desert, am degustat renumita cremă catalană. Am fost serviți de un ospătar prietenos, care ne-a mai povestit despre Barcelona – obiceiuri și viața de zi cu zi. 

   Câteva ore mai târziu, după procedura de check-out, ne-am pus în mișcare spre Aeropuerto Del Prat, nu înainte de a cumpăra de la metrou bilet cu destinația aeroport. La automatele cu bilete, puteți selecta biletul în funcție de unde mergeți. 

   Cam aceasta a fost experiența și cu Barcelona. Ne-a plăcut și recomandăm 😊!

   Barcelona, în câteva cuvinte:

   Barcelona este un oraș superb, care clar merită să fie pe lista voastră scurtă. Dacă ajungi aici de cinci ori, cu siguranță poți găsi obiective noi de văzut. Localnicii sunt prietenoși, mâncarea este bună, iar de istorie și de natură ai parte cât cuprinde. Dacă doriți și nu sunteți dependenți de mijloacele de transport în comun, puteți străbate orașul și pe jos, a cărui parcurgere se face intuitiv. Noi am folosit metroul foarte puțin, doar pentru a ajunge la obiectivele aflate la marginea orașului. 

   Aspecte mai puțin bune legate de oraș: cazarea este destul de scumpă, mai ales în plin sezon, orașul este mai aglomerat comparativ cu Valencia și nu prea ai senzația de oraș aerisit. Infrastructura pistei de biciclete este inferioară celei din Valencia, metroul, aglomerat, iar în anumite stații este extrem de cald și ai senzația de sufocare. Sunt stații în care cobori la nivelul -2, iar acolo aerul este cam rarefiat. Plajele sunt și ele mai aglomerate, iar vânzătorii ambulanți își fac simțită prezența mai mult decât cei din Valencia. 

   Legat de city tour, în Barcelona există doi competitori puternici. Pe de o parte, Barcelona City Tour, care pune la dispoziția turiștilor două trasee – verde și galben, cu 16, respectiv 19 puncte de atracție. Prețul pornește de la 30 de euro/zi/adult și de la 40 de euro/două zile/adult, însă puteți beneficia și de anumite promoții. La recepția hotelului, prețurile erau de 29, respectiv 38 de euro. La bordul autobuzului, puteți selecta una dintre cele 15 limbi disponibile. Pentru cine nu are stare sau are nevoie de conexiune la internet, este bine de știut că vă puteți conecta la wi-fi. Competitorul este Barcelona Bus Turístic, care pune la dispoziția turiștilor trei trasee, iar prețurile sunt aceleași. Aici, puteți selecta una dintre cele 16 limbi disponibile. 

   Mâncarea este foarte bună în oraș. Vă recomand să ajungeți în Mercat de la Boqueria, mai exact la restaurantul El Quim de la Boqueria. Chiar dacă este vorba despre un restaurant aflat într-o piață, găsiți cu greu un loc la masă; să nu mai menționez că este și destul de scump, însă mâncarea este extrem de gustoasă. Enjoy!

   Ce am ratat în Barcelona

• Las Golondrinas – plimbare cu barca pe mare (durată: o oră și jumătate). Informații despre catamaran, rezervări și prețuri găsiți accesând site-ul: www.lasgolondrinas.com;
• BC Naval Touro – alternativa la varianta prezentată anterior. Informații aici: www.barcelonavaltours.com.

   Tabloul de cheltuieli de mai jos are titlu informativ, căci trebuie să țineți cont că prețul este dinamic și clar variază de la o perioadă la alta. De asemenea, cuprinde doar o parte din cheltuieli.

Tablou de cheltuieli