Cannes, un colț de rai ( august 2019 )

Concediul din vara anului 2019 a fost gândit în detaliu încă din aprilie, când am cumpărat biletele de avion. Știam de atunci că vom vizita patru țări și că va fi prima vacanță în care vom închiria mașină doar noi doi, în calitate de soț și soție.

Am cumpărat prima dată, în aprilie, biletele de zbor pe ruta București – Nisa, pentru data de 13 august, la o oră matinală. Ne-am întors în București în data de 21 august, din Bologna, iar biletele pentru acest zbor au fost cumpărate în mai. Pentru Bologna, zborul era programat inițial la o altă oră, însă am primit ulterior o notificare că vom decola la 22:00, așa că urma să avem parte de nouă zile pline de distracție.

Ziua 1 (Cannes, Franța)

Ziua nu a început tocmai bine, căci încă de la prima oră, eram puțin în întârziere. Am încercat să comand o mașină de pe aplicația Yango, însă cum timpul de așteptare ajungea la 19 minute, am ales varianta clasică, care nu m-a dezamăgit până acum – Speed Taxi. Am prins aglomerație în București, astfel că am ajuns în aeroport la 10:40. Fiindcă nu aveam bagaj de cală, am sărit peste procedura de check-in (îl făcuserăm deja on-line) și am mers direct spre zona de securitate, unde nu cred că am stat mai mult de 5 minute. Am așteptat mai mult pentru prezentarea buletinului, căci picase sistemul și nu se putea face verificarea actelor. În cele din urmă, am ajuns la poarta de îmbarcare într-un timp record, recuperaserăm practic toată întârzierea cauzată de plecarea târzie de acasă. Pentru că nu ne luaserăm cărți de citit, am cumpărat două din aeroport, inițial uimiți plăcut de prețul cărților, însă la casa de marcat am aflat că era în euro. Noroc că au fost niște cărți foarte bune, care și-au meritat toți banii 😊.

Pe când așteptam avionul, a fost anunțată o mică întârziere. Îmbarcarea a avut loc mai târziu, astfel că am ajuns în Nisa suficient de târziu cât să pierdem trenul de legătură spre Cannes – noroc că sunt multe astfel de variante. Nici experiența din avion nu a fost una tocmai plăcută – de la biscuiți sfărâmați pe jos și mocheta murdară, până la un difuzor în care comunicarea cu pasagerii abia se făcea. Cu greu m-am îndurat să cumpăr un sandvici.

În aeroportul din Nisa, principala problemă a reprezentat-o timpul de așteptare din zona de securitate. Dacă am fi avut pașaportul, am fi trecut imediat prin zona de identificare automată, iar dacă am fi fost cu cei mici după noi, probabil că reușeam să ajungem mai în față. În orice caz, cred că a ajuns să fie cea mai lungă așteptare de până atunci într-o zonă de securitate, dintr-o țară străină. Cred că am stat vreo 20-25 de minute numai ca să prezentăm buletinul. Erau trei birouri deschise, iar distribuirea turiștilor se făcea către primul agent disponibil. Când am ajuns în dreptul ofițerului, nu înțelegeam de ce durează atât de mult să verifice datele și am observat că privirea lui era blocată în altă parte, sub nivelul monitorului. În momentul în care am trecut pe lângă ghișeu, am tras cu coada ochiului și am văzut că sub monitor avea un telefon și se juca cu profund interes 😊. În aeroport, am întrebat de gara de unde trebuia să luăm trenul spre Cannes.

Am fost redirecționați către Gare de Nice-Saint-Augustin. În Nisa, există trei gări: Gare de Nice-Ville (gara centrală), Gare de Nice-Saint-Augustin (din vest, care se află în aeroport) și Gare de Nice-Riquier (în zona estică a orașului). Din aeroport, puteți lua și un microbuz sau un taxi care să vă ducă spre Cannes, însă noi am preferat trenul. De la terminalul 2, de unde vă lasă avionul, vă urcați în tramvai (gratuit) și mergeți două stații – prima stație o reprezintă terminalul 1, iar stația următoare este a voastră. De aici și până în gară, mai faceți cam 3-4 minute, pe jos. Gara este foarte mică, o combinație între arhitectura nouă și cea veche. Am cumpărat bilete pentru Cannes și am stat la coadă după alți turiști români. Imediat după, am observat că trenul avea o întârziere de 25 de minute. Ce mai conta în acel moment, când totul fusese cu întârziere până atunci, doar eram în concediu 😊!

În așteptarea trenului, cum căldura de afară era toropitoare, am mers să cumpăr o sticlă cu apă, dar surpriză ☹ …, de la singurul automat din gară, se puteau cumpăra doar dulciuri, iar, din păcate, alt magazin prin zonă nici că era de găsit. În tren, un angajat a trecut printre pasageri cu un formular, strângea feedbackuri despre ce înseamnă a călători pe această rută și cum poate fi îmbunătățită percepția călătorilor. Câțiva pasageri chiar au completat cu maximă implicare acel sondaj.

Din tren, am observat cum treceam pe lângă diferite plaje, care se aflau direct la drum, iar mașinile erau parcate în șir indian, paralel cu marea. Ce să spun acum, există și varianta de a ajunge în Cannes cu elicopterul! Sunteți preluați din aeroport, iar în șapte minute ați ajuns la destinație, de unde aveți transfer cu mașina spre hotel. Costul ajunge la 160 de euro/persoană.

Revenind la experiența noastră, am ajuns în gara din Cannes și am mers direct să facem procedura de check-in. Hotelul se află la doar 8 minute de gară și la 20 de minute de plajă. Detalii despre cazare găsiți aici.

Cannes este un oraș foarte frumos, care îți oferă tot ce ai nevoie pentru un sejur de câteva zile, de la mâncare delicioasă și istorie, până la plaje minunate. Situat pe Riviera Franceză, are puțin peste 70.000 de locuitori și, anual, găzduiește Festivalul de Film de la Cannes, Festivalul Internațional de Creativitate Cannes Lions, dar și alte conferințe. În urmă cu 9 ani, în 2011, a găzduit summitul G20.

Aveam pregătită de acasă harta orașului, marcată în My Maps cu toate obiectivele pe care voiam să le vizităm în perioada următoare.

Am plecat de la hotel pe ruta Rue Meynadier, străduță veche extrem de circulată încă din secolul al XVI-lea, fiind în prezent exclusiv pietonală, plină de magazine cu suvenire, produse artizanale, produse pe bază de pește ș.a. O altă denumire a acestei străduțe este Rue Grande, pe care este bine să o știți în cazul în care găsiți anumite articole pe internet legate de acest punct de interes. Noi ne-am plimbat de mai multe ori prin această zonă, inevitabil treceam pe aici, căci leagă promenada de partea din spate a orașului. Dat fiind că nu este o stradă foarte lungă, câteva minute mai târziu, am ajuns la Marché Forville, piața principală din Cannes, doar că am găsit-o închisă, sau, mai bine zis, pustie. Nu era de mirare, căci se închide la ora 13:00. De acolo, am mers mai departe pe lângă Le Murs Peints – Cinéma Cannes și am intrat în cartierul medieval, plin de istorie, din Cannes. Este vorba despre Le Suquet, de unde ai o vedere superbă asupra orașului și desigur că puteți petrece ceva timp pentru o ședință foto 😊. Am continuat pe Rue de Mont Chevalier și am ajuns în zona cu Musée de la Castre, Château de Castres, Clock Tower of Notre Dame și Church of our Lady of Esperance. Am avut norocul să găsim deschis muzeul și am profitat de ocazie pentru o vizită scurtă. Aici este expusă o gamă variată de antichități specifice zonei mediteraneene, dar și din Orientul Mijlociu. Fiecare cameră reprezintă o lecție de istorie. La un moment dat, am fost anunțați că este cazul să ne grăbim, asta dacă dorim să vizităm turnul, căci urma să se închidă curând. Am ajuns astfel în Château de Castres, de unde am observat orașul de la o înălțime de câțiva zeci de metri, făcând multe poze.

În vârful turnului, se află un platou pe care puteți zăbovi pentru a prinde orașul și marea în cele mai frumoase cadre. Château de Castres se vede și de pe faleză, iar ca punct de reper, puteți lua steagul Franței, care se află în cel mai înalt punct al turnului.

Am coborât spre promenadă și inițial ne-am oprit la restaurantul Chez Marlène, pentru un Aperol și o apă plată, dar și ca să vedem mai bine cochetul Le Vieux Port. Cel mai bun Aperol de pe Riviera Franceză aici l-am băut 😊.

Mai departe, am coborât către Plage du Midi (plajă publică) ca să ne facem o idee pentru a doua zi.

Pentru că trecuse deja de ora 19:00, am mers pe Boulevard du Midi Jean Hibert să vizităm Les nocturnes cannoises, eveniment care începuse la 19:00. Aici, era în desfășurare o piață artizanală pitorească, cu produse locale și obiecte decorative. Am trecut pe lângă diverse restaurante, dar cel care ne-a captat atenția a fost Brasserie & Pizzerie, unde se cânta muzică live de foarte bună calitate, Poze sau Video, nu știam pe ce buton să apăsăm prima oară.

Nu am mai ajuns la Villa Rothschild & Gardens, căci era deja târziu pentru o astfel de vizită, chiar dacă era interesant de vizitat acest conac ce datează din 1881. Era un punct marcat pe hartă, unde, din păcate, nu am mai ajuns 😊. De altfel, nu am ajuns nici la Plage de la Bocca, nici la Château de la Napoule, acesta din urmă fiind un frumos castel înconjurat de grădini remarcabile, ambele aflându-se tot în partea vestică a orașului, către Saint-Tropez. Până la urmă, este bine că ne-au rămas obiective turistice nevizitate, căci am stabilit împreună cu soția mea că vom reveni cu siguranță în acest minunat oraș.

Prin Cannes, te poți plimba și cu trenulețul Petit Train de Cannes, pentru care trebuie să plătiți 12, respectiv 6 euro, dacă optați pentru un tur în formula adult-copil. Zone de unde se poate lua trenulețul veți tot găsi în această parte a orașului, așa că vă puteți urca din diferite stații în care oprește acesta.

Încetul cu încetul, ne-am îndreptat către partea estică a orașului, am trecut pe lângă La grande Roue Panoramique, roată ce oferă o panoramă minunată  a orașului și a portului, unde, dacă plătiți 5 euro/adult și 4 euro/copil, puteți vedea Cannes de la o înălțime de 40 de metri.

Accesul se face în fiecare zi de vară, între 18:00 și miezul nopții. De aici, am trecut pe lângă Cazinoul din Cannes și pe lângă locul în care se ține anual, în mai, Cannes Film Festival. Am făcut câteva poze pe covorul roșu, după care ne-am îndreptat mai departe spre strada Rue Macé, recomandată de gazda noastră ca o zonă cu restaurante foarte bune. În realitate, personalul de la hotel a greșit puțin marcajul pe hartă 😊, căci strada plină cu restaurante se afla chiar lângă ea. Este vorba despre Rue du Commandant André.

În partea estică a orașului, ne-au scăpat: Church of Our Lady of Good Voyage, Musée Chapelle Bellini, Observatory From Super-Cannes și St. Michael the Archangel Church. Nu detaliez acum cu privire la acestea.

Am luat cina la restaurantul Bobo Bistro, unde mâncarea a fost foarte bună. De altfel, era cam singurul local din zonă la care exista coadă în așteptare, așa cum se întâmplă, de exemplu, la Restaurant Dragului, Predeal 😊.

Am remarcat și alte restaurante interesante, cu note bune pe Google. Aș recomanda și Le Pastis Cannes, pentru că și aici am văzut foarte multă lume așezată la masă. De altfel, acesta a fost principalul nostru subiect în acel moment, unde să ne așezăm, la care dintre cele două 😊.

Că tot mi-am adus aminte 😊, în fața acestor străzi, exista o plajă publică mai lată, pe care ne-o recomandase gazda noastră, dar care nouă nu ne-a trezit interesul. Ce îmi amintesc însă cu plăcere despre această plajă este că era plină de turiști și de localnici care luau picnicul pe nisip, savurau un pahar de bună calitate și emanau o foarte multă bună dispoziție. De altfel, când i-am văzut la picnic, am asociat imaginea cu Annecy, unde, într-un concediu mai vechi, am văzut ceva similar, iar oamenii de acolo transmiteau aceeași energie.

Pe drumul de întoarcere spre hotel, am trecut pe lângă gară și am văzut că este o zonă plină de șaormării, iar lângă, găsiți un KFC. Așadar, sunt foarte multe variante disponibile, în funcție de buget și de dispoziție.

Ce aș vrea să mai menționez după prima zi în Cannes este că de foarte multe ori pe parcursul zilei am fost nemulțumit de calitatea semnalului, iar nu de puține ori, paginile de internet se încărcau destul de greu. Cred că este cazul să ne bucurăm mai mult de ceea ce oferă rețeaua din România. Încă ceva, partea vestică care duce spre Saint-Tropez nu ne-a plăcut mai mult decât cea estică, care duce spre Nisa, sau, cel puțin, noi nu am rezonat prea mult cu ea.

Ziua 2 (Cannes, Franța)

De obicei, cazările noastre au mic dejun inclus – explicam într-un alt articol cât de important este micul dejun în dinamica zilei -, însă pe Coasta de Azur nu am avut masa de dimineață inclusă, așa că ne-am reorientat.

În drumul nostru spre plajă, am luat micul dejun la Marina Caffe, restaurant pe care nu îl recomand, căci, deși am cerut un english breakfast, ceea ce am primit nu a fost nici pe departe așa ceva și, din păcate, nici gustul nu s-a apropiat de ce-mi doream eu.

Dacă până aici, din ce am scris, puteți spune că sunt pretențios 😊, sucul de tip dozator care a înlocuit un fresh mi-a pus capac. De cele mai multe ori, analizez cu atenție restaurantul la care mă opresc, însă cum era o oră matinală, am mers doar pe intuiție și am ales un loc unde am văzut o masă la umbră, english breakfast trecut pe panou și cam atât.

Pentru că are legătură cu subiectul, din punctul meu de vedere, principalele trei criterii după care se alege un restaurant sunt: recenziile de pe internet, din mai multe surse, recomandările localnicilor și nu în ultimul rând, dacă mesele sunt sau nu ocupate, și în ce proporție. Dincolo de aceste trei aspecte, trebuie să se țină cont și că faptul că în zonele comerciale, unde există un flux mare de clienți și unde lumea se așază din inerție, nu înseamnă că veți găsi cea mai bună sau proaspătă mâncare. Dacă puteți evita un restaurant din punctul 0 pentru a merge două-trei străzi mai încolo, cred că ar fi perfect să procedați întocmai. Bineînțeles, dincolo de cele trei criterii de mai sus, sunt relevante momentul și interesul pentru zona în care vă aflați – panorama frumoasă, timpul pe care îl aveți la dispoziție etc.

În timp ce mâncam micul dejun, am vrut să verific niște e-mailuri pe telefon și iar am avut parte de o surpriză neplăcută legată de conexiunea la internet.

La ora 11:00, ne îndreptam spre Plage du Midi, iar până seara, în jurul orei 20:15, cam asta am făcut: plajă și iar plajă 😊.

În Cannes există o ordine foarte bine pusă la punct, care mie îmi place nespus. Totul are sens. Sunt foarte multe plaje private intercalate cu cele publice. Plajele private au șezlonguri, dar și un bufet sau un restaurant, iar cele publice, doar nisip, la fel de fin 😊, dar fiecare își așterne pe unde găsește cearșaful, rogojina sau ce are de acasă. Dacă vorbim și despre o umbrelă, cu atât mai bine. În dreptul fiecărei plaje publice, se găsește un chioșc cu de toate, iar fiecare chioșc este numerotat similar cu plajele. De exemplu, noi am stat la plaja numărul 14, iar în dreptul nostru aveam chioșcul cu același număr.

Plajele se aglomerează rapid, de la prima oră. Au nisip extrem de fin, atât pe uscat, cât și în mare, iar intrarea în apă este lină. Am prins valuri, dar nu mai mari decât este normal. Dacă aș căuta minusuri, mi-ar veni în minte doar două: toaleta nu se găsește pe fiecare în plajă (de exemplu, prima toaletă se găsea pe plaja numărul 15, la aproximativ 200 de metri distanță, iar acolo era, de fapt, o toaletă improvizată ca pe șantier), iar vânzătorii ambulanți sunt destul de mulți. Mi-am amintit instant de plaja din Barcelona, când au început să vândă cearșafuri și toate cele. Și pentru că asta fac toată ziua, devine chiar obositor la un moment dat să îi ,,urmărești” 😊. Dacă vreți să scăpați de aceste două griji, alegeți o plajă privată, unde să aveți șezlongul vostru.

Aș vrea să vă povestesc ceva distractiv. La un moment dat, când am fost la chioșc după apă și de-ale gurii, am observat o cutie cu niște portofele foarte micuțe chiar în zona din față a tejghelei. Am crezut că este pentru monede și am întrebat cât costă un asemenea portofel. Am avut surpriza să aflu că sunt gratuite și se oferă pentru ca fumătorii să strângă scrumul și chiștoacele în ele – o lecție de civilizație.

Cu doar o săptămână în urmă, pe plaja din Jupiter, la un post de radio stabilit pe plajă, se făcea concurs pentru cine aduce un pahar plin cu chiștoace și, din păcate, au fost foarte multe pahare strânse într-un timp foarte scurt, încât moderatorul se văita că rămâne fără premii. Dincolo de ideea concursului, care este negreșit foarte bună, trist este că în România, nu știm să ne protejăm natura.

Revenind la Cannes, la ora 20:15, ne-am retras de pe plajă și am mers în căutarea unui loc în care să mâncăm de seară. Ne-am oprit la restaurantul Le Hit, unde ne-am bucurat de o cină senzațională. Am mers pe mâna proprietarului și am mâncat din specialitățile zilei. Fără doar și poate că acest restaurant intră pe lista preferatelor mele.

Ce am ratat în Cannes sau în împrejurimi, și rămâne de reprogramat pentru data viitoare

• am primit în una dintre zile o hartă cu rutele de alergare și de făcut diferite trasee din oraș și din împrejurimi;
• Aqualand Fréjus, care se află la 45 de minute de mers cu mașina în direcția Saint-Tropez – și pentru acest obiectiv am primit o hartă detaliată;
• diferite circuite pe Coasta de Azur, cu plecare din Cannes sau care au ca punct intermediar Cannes – avem și o cărticică, cu detalierea fiecărui circuit;
• Antibes Land Park, care se află la o jumătate de oră de mers cu mașina spre Nisa – ne-a convins pliantul primit;
• Marineland, care se află tot la jumătate de oră de mers cu mașina spre Nisa – am citit cu interes pliantul primit;
• Visiobulle, un circuit cu o barcă care, prin modul în care este construită, oferă o călătorie în care puteți vedea fauna marină. Costul este de 15 euro/persoană, iar portul de unde pleacă ambarcațiunea se află la 25 de minute de Cannes, în Antibes.
• Canyon Forest se află la 30 de minute de mers cu mașina de Cannes și este un parc de aventură atât pentru copii, cât și pentru adulți. Se poate ajunge ușor și din Nisa. De altfel, toate obiectivele spre direcția Cannes sunt automat puncte de reper apropiate și de Nisa.
• la două ore de mers cu mașina, lângă Marsilia, se află Zoo de la Barben, obiectiv promovat în Cannes, deși nu este unul zonal;
• Le village des tortues – este un areal creat pentru broscuțe și este ceva de mers până aici, căci se află dincolo de Saint-Tropez

Pentru continuare Ziua 3 Monaco aici