Budapesta – un oraș în care noul si vechiul se îmbină armonios (octombrie 2017)

Invite your friends to Travellikeadrian ;)

În perioada 27-30 octombrie 2017 am mers împreună cu ai mei colegi într-un city break. După ce ne-am gândit la o destinație accesibilă din punctul de vedere al timpului necesar deplasării cu avionul, dar și al raportului calitate-preț, câștigătoare a ieșit capitala Ungariei, Budapesta. Am achiziționat biletele de avion în data de 17 august 2017 și am plătit în total, pentru cinci persoane, 988 RON (198 RON/persoană/dus-întors). Pe cât de bună a fost ora de zbor la tur (am plecat din București la 9:05), pe atât de inconvenabilă ni s-a părut la retur (am părăsit Budapesta la 6:05 și am ajuns în România la 8:30).

Budapesta este o capitală europeană foarte vizitată, cu peste 10 milioane de turiști care ajung aici an de an. Moneda națională este forintul. Cu un 1 leu cumperi aproximativ 70 de forinți. Mi-am adus aminte pe tot parcursul concediului de România anilor 2000, înainte de anul 2005, când a avut loc denominarea şi implicit trecerea de la ROL la RON. În Budapesta, aveam buzunarul plin de bancnote de tot felul. Chiar ne-am făcut o poză într-un restaurant având bancnote întinse pe masă, de la cele mai valoroase până la cele mai mici.

Ziua 1 (27.10)

Ne-am întâlnit în aeroportul ,,Henri Coandă”, plini de energie și entuziasmați. Era primul nostru city break de echipă și chiar aveam în plan să facem un obicei din această experiență. Sunt genul de persoană care încearcă pe cât posibil să creeze o tradiție (o recurență, cum îi spunem noi în limbajul de afaceri) din orice îmi încarcă bateriile și îmi transmite energie pozitivă. Zborul operat de Wizz a fost fără peripeții și după o oră și douăzeci de minute, aterizam pe aeroportul din Budapesta (terminalul 2). Pentru că am solicitat în momentul rezervării transport de la aeroport până la cazare, ne-am uitat cu atenție în zona de sosiri pentru a-l identifica pe șoferul trimis de cei de la hotel. De altfel, aveți mai multe alternative să ajungeți în oraș. Dacă optați pentru autobuz, biletele pot fi cumpărate de la automatele din aeroport. În meniul aparatului există și opțiunea pentru limba română ☺.

Până la cazare am făcut aproximativ 35-40 de minute cu mașina și imediat cum am ajuns, a urmat procedura de check-in. Detalii privind hotelul găsiți aici.

Budapesta este împărțită în două zone: Buda și Pesta. Pentru că ne-am luat cazare în zona nouă a orașului (Pesta) și fiindcă ne era foarte foame, dar și poftă de bucătăria ungurească, a picat la fix recomandarea gazdei noastre, căci restaurantul VakVarju se afla exact pe traseul nostru către zona istorică, Buda. Am mâncat preparate tradiționale foarte bune, așa că vă recomand fără doar și poate acest restaurant ☺. Noi am încercat de la gulaș și papricaș de pui, până la un pește foarte delicios. Am întrebat și de prăjitura doboș, însă fără prea mult noroc. Nici nu am plecat bine de la restaurant că am și fost abordați de un agent local plin de entuziasm, care ne-a convins să cumpărăm abonamente – care și-au meritat banii – pentru Hop On/ Hop Off. Vremea puțin ploioasă ne-a făcut să ne dăm seama de principalul avantaj al acestei soluţii, căci treci pe lângă foarte multe puncte de interes din oraș și cobori doar atunci când ești interesat să vizitezi ceva anume. În anumite mașini, ghidul audio poate fi selectat și în limba româna. Tot ce trebuie să faceți este să fiți atenți la autobuzul în care doriți să urcați, căci sunt multe firme care se ocupă cu acest tip de afacere. În broșura pe care o primiți la cumpărarea abonamentului, veți vedea restaurante care vă oferă gulaș și diferite băuturi gratuit, dar și alte reduceri. Într-una dintre zile, am mâncat și noi un gulaș gratuit la un restaurant promovat în pliantul primit, și chiar a fost foarte bun.

Așadar, după ce am făcut această achiziție, ne-am urcat într-un autobuz marcat cu Hop On/ Hop Off și ne-am îndreptat către primul obiectiv: Marea Sinagogă din Budapesta (Sinagoga de pe strada Dohány). Doar fetele au vizitat sinagoga, în timp ce eu și colegul meu am așteptat afară. Dacă mă întrebați acum de ce nu am intrat, nu cred că aș putea găsi un răspuns logic ☺.

Marea Sinagogă este considerată cel mai frumos templu din lume și cea mai mare sinagogă din Europa. Se regăsește în top 3 la nivel mondial în ceea ce privește dimensiunea, după Beit Midrash of Ger din Ierusalim și Templul Emanu-El din New York, cu o capacitate de aproximativ 3.000 de locuri, cu zonă destinată bărbaților și alta, destinată exclusiv femeilor. Scaunele de la parter sunt pentru bărbați, iar la etaj, în balcoane, locurile pentru femei.

Clădirea are 75 de metri înălțime și 27 de metri lățime. Două domuri sunt așezate în vârful a două turnuri gemene înalte de 43 de metri. Turnurile simbolizează coloanele Templului lui Solomon, iar o singură coloană, înaltă de 12 metri, sprijină cupola.

Evreii au fost izgoniți din oraș în secolul al XVIII-lea, astfel că și-au fondat un cartier evreiesc chiar la marginea orașului vechi. Construcția în stil bizantin, cu influențe gotice, a fost realizată pe parcursul a 15 ani, între 1844 și 1859. S-a folosit cărămidă în trei culori – roșu, galben și albastru, care aparțin armatei orașului. Pentru lucrare, a fost ales arhitectul austriac Ludwig Forster, pe care l-au recomandat lucrările impresionante executate până în acel moment. Clădirea a fost recondiționată între anii 1991 și 1998 atât din bani publici, cât și din donații ale comunității evreiești.

Marea Sinagogă din Budapesta a fost bombardată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu regimul nazist la conducere, templul a fost folosit ca grajd, centru de comunicații sau ca lagăr de concentrare pentru evrei. Naziștii au pus bazele unui ghetou pentru evrei în 1944. Deși mulți oameni au găsit adăpost aici, alți mulți evrei și-au găsit sfârșitul aici în iarna anului 1944, fiind înmormântați lângă lăcașul de cult.

Lângă Marea Sinagogă se află mai multe clădiri legate de cultura evreiască. Astfel, puteți vizita: Muzeul Evreilor, Templul Eroilor, Cimitirul Evreiesc și Memorialul Raoul Wallenberg.

Puțin sub o jumătate de milion de oameni au murit pe teritoriul maghiar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ultimul lucru pe care l-aș menționa legat de Marea Sinagogă ar fi ghidul excelent, care a prezentat istoria într-un mod cu totul impresionant și care provenea dintr-o familie ce a fost strâns legată de trecutul zbuciumat al orașului. De altfel, colegele noastre au fost impresionate de arhitectură și istorie, dar și de ghid, nu știu exact ordinea, însă ne-au povestit în egală măsură despre toate acestea.

Am așteptat să ne urcăm într-un alt hop on/ hop off. După ce au trecut prin stație câteva autobuze de la alte firme concurente, ne-am urcat în final în cel pentru care cumpăraserăm abonamentele. Am admirat orașul și am ascultat cu interes ghidul audio. După aproximativ 30 de minute, am coborât să luăm funicularul, pentru a ajunge la Castelul din Buda (Budai Varnegyed), nu înainte de a ne relaxa la o cană cu vin fiert la restaurantul Clark Picnic.

Funicularul din Budapesta sau Budavári Sikló reprezintă o cale ferată pentru funicular și se află lângă Podul cu Lanțuri. Prima călătorie a fost înregistrată în 1870. Linia a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și s-a redeschis în 1986. Peste zona dedicată funicularului se află două poduri pietonale, cu deplasare fix deasupra ei. Cursa durează doar câteva minute și oferă o priveliște frumoasă a orașului, dar și a Dunării. Ruta acoperă o distanță de aproximativ 100 de metri. Buda Castle Funicular are două stații: jos, cea de lângă Podul cu Lanțuri, iar cea superioară se află pe Dealul Castelului, între Palatul Regal și Palatul Sandor. Orarul este mai mult decât generos, astfel că funicularul merge zilnic, de la 7:30 până la 22:00. De dragul momentului, am ales această opțiune de transport, dar ținând cont că vorbim despre o cursă foarte scurtă, puteți ajunge lângă cele două palate și printr-o variantă alternativă, mai exact la pas. Dacă aș reveni în Budapesta, nu aș mai urca cu funicularul. Cred că este o opțiune pentru care poți opta o singură dată ☺. De asemenea, biletele pot fi cumpărate și pentru un singur sens. Prețuri: 1.320 forinți – dus, 1.800 forinți – dus-întors. Vă reamintesc că este foarte important să aveți bani schimbați în forinți maghiari, căci sunt foarte multe locuri, inclusiv acesta, unde puteți plăti (bilete) doar cu moneda națională. Nu se stă la coadă, dar fiind vorba de octombrie, nici turiștii nu erau prea mulți.

Când am ajuns în vârful dealului, era destul de târziu, astfel că am găsit palatele închise. Am admirat orașul și am făcut câteva fotografii frumoase, după care am coborât cu funicularul și am mers pe jos spre cazare, pe Podul cu Lanțuri, care trece peste Dunăre și face legătura între Buda și Pesta, estul și vestul orașului Budapesta. Acesta este primul dintre cele opt poduri construite în Budapesta peste Dunăre și a fost deschis în 1849. Podul suspendat are o lungime de aproximativ 200 de metri și este din piatră. Celelalte șapte se numesc: Podul Margareta, Podul Libertății, Podul Elisabeta, Podul Arpad, Podul Petőfi, Podul Hárosi și Podul Lágymányos. De reținut că între Podul cu Lanțuri și Podul Elisabeta se află promenada Dunării, pe care puteți face niște plimbări minunate.

Nu aș vrea să nu menționez că orașul este superb noaptea. Căutați o zonă cu panoramă pentru cele mai frumoase fotografii. Mi s-a părut că frumusețea capitalei, văzută de pe o colină, seamănă nespus cu cea a orașului Florența, văzut de sus.

Acestea au fost obiectivele vizitate de noi în prima zi dintr-un city break care a început foarte bine.

Ziua 2 (28.10)

Dimineața, ne-am pus în mișcare spre punctul de îmbarcare pentru plimbarea pe Dunăre. Am setat destinația pe GPS și, la un moment dat, ne-am oprit pe o stradă pentru a face câteva fotografii unor pereți cu graffiti interesant. Câteva minute mai târziu, am ajuns pe ponton. Nu l-am nimerit din prima pe cel corect, însă important este că până la urmă totul a fost în regulă și că am ajuns în timp util la punctul de întâlnire cu barca ☺. Înainte să ajungem în locul potrivit, am trecut pe lângă un ponton unde era pregătit de îmbarcare un vas de croazieră de mărime medie.

Există multe croaziere pe Dunăre, care variază în funcție de durată, de ce include pachetul, dar și de opririle de pe parcursul excursiei. Plimbarea se poate face cu o ambarcațiune mare sau cu una mică, pe timp de zi sau seara, fără muzică sau în deplină liniștă, fără mâncare ori cu servire à la carte. Automat și prețul diferă. Noi nu am avut de ales, am beneficiat de varianta inclusă în pachetul de hop on/hop off ☺. Pentru că vremea nu era foarte prietenoasă, nu am stat prea mult pe punte, ci mai degrabă în interior, la căldură, feriți de ploaie. Minusul acestei alegeri se leagă de faptul că nu ne-am bucurat cum se cuvine de obiectivele pe care le-am identificat ba în stânga, ba în dreapta. În această mică croazieră, am trecut pe lângă Parlamentul Ungariei, care se întinde paralel cu Dunărea, obiectiv de neratat, căci este vizibil din mai multe părți ale orașului, iar acest aspect nu este întâmplător, căci este al treilea parlament ca mărime din Europa. Nu uitați că pe lângă pozele din exterior, îl puteți vizita și analiza și în interior.

După câteva minute, am coborât la stația de pe Margaret Island, insulă foarte frumoasă, care merită vizitată. În cele puțin peste o sută hectare, găsiți un Parc Zoo, un teatru de vară, dar și ruinele Mănăstirii Dominicane, care datează din secolul al XIII-lea. Pe lângă acestea, se află și alte atracții turistice, printre care o fântână muzicală. Am dat aici de câțiva vânzători ambulanți care îi atrăgeau pe turiști prin baloane de săpun. Dacă prindeți vreme bună și sunteți interesați de activități mai dinamice, puteți opta pentru jogging pe pista amenajată în zonă sau puteți închiria biciclete. Pentru că a început ploaia, ne-am oprit la un restaurant din zonă, unde am băut un vin fiert foarte bun.

Croazierele spre insulă sunt numeroase și aveam ca alternativă să luăm un vaporaș după prânz, pentru a reveni pe continent, însă noi am preferat ca de aici să mergem pe jos spre cazare, încât să ajungem și la alte obiective în drumul nostru.

Cum ploaia nu se domolea, ne-am făcut curat și am plecat, împinși de dorința de a explora orașul. Ne-am plimbat la întâmplare, dar am activat și GPS-ul pentru a ajunge la obiectivele turistice alese. Am încercat să prindem un hop on/hop off, însă nu avea stație în zona în care eram noi.

Există totuși alternative de transport. Puteți opta pentru autobuz sau metrou. Acesta din urmă are patru magistrale și încă una în proiect. Cea mai renumită și cea mai veche linie de metrou din Budapesta este M1 – Millennium Underground Railway, care a fost construită în 1896, cu ocazia sărbătoririi perioadei 895-1885. Acest aspect a făcut ca magistrala să fie inclusă în clasamentul mondial, fiind a doua după London Underground Metropolitan Railway, deschisă cu 33 de ani mai devreme, în 1863.

Câteva minute mai târziu, ajungeam la un obiectiv popular și extrem de recomandat pe site-urile de promovare a orașului: Fisherman’s Bastion. Fortificația oferă o panoramă a orașului nou, a Dunării, dar și a Podului cu Lanțuri, care iese în evidență. Puteți vedea însă și insula Margareta, alături de alte clădiri-reper: Bazilica Sf. Ștefan, Parlamentul, Academia de Științe, Palatul Gresham, parohia, totul văzut de pe terasele cu aspect neoromânesc. Panorama este la fel de frumoasă ca cea de pe Dealul Gellért sau de la Castelul Buda. În plus, bastionul oferă o bună lecție de istorie. Construcția datează din 1900, însă construirea a început în 1895. Ulterior, a fost distrusă în cel de-al Doilea Război Mondial, iar după finalizarea războiului s-a început reconstruirea fortăreței. Bastionul este format din șapte turnuri, care simbolizează triburile maghiare care în 896 s-au stabilit în zona cunoscută astăzi ca Ungaria. Altfel spus, simbolizează cei șapte conducători maghiari ai triburilor care au controlat țara care urma să devină Ungaria. Deși arhitectura te poate duce cu gândul la lumea basmelor, clădirea a avut un rol serios în acele vremuri.

De unde provine numele bastionului nu este foarte clar, se vehiculează mai multe variante, de la unele amuzante până la unele mai serioase. Aș menționa-o pe aceea care spune că lângă bastion se află o piață de pește sau pe cea prin care aici există un punct de observare și de apărare a orașului, protecție care era făcută de breasla pescarilor. Numele ar proveni de la pescarul din Watertown, această denumire fiind valabilă atât pentru oraș, cât și pentru cartier. La vremea respectivă, mulți locuitori erau pescari.

Pe zidurile clădirii, mulți vânzători locali prezentau milieuri și alte realizări manuale. Am cumpărat și eu un milieu, subiect de discuție și de glume în cadrul grupului pentru următoarele ore/zile ☺.

Seara, am ajuns în piața Vörösmarty, unde se organizează anual unul dintre târgurile de Crăciun, apoi am mers mai departe spre Váci utca, probabil cea mai celebră stradă pietonală a capitalei, zonă prin care am trecut și de dimineață, când ne îndreptam spre croaziera pe Dunăre.

Fiindcă ne-a izbit foamea, ne-am oprit la restaurantul Nagy Fatál Konyhája, care ne-a captat atenția pe parcursul zilei. Aici am degustat preparate tradiționale, printre care și un delicios gulaș în pâine. Vă recomand să mergeți la acest restaurant rustic, nu vă va dezamăgi.

Ziua 3 (29.10)

Afară ploua torențial și nu prea ne înduram să ieșim din casă. Am căutat pe internet restaurante în zonă și până la urmă am găsit unul drăguț. Între timp, se făcuse 12:30, așa că micul dejun s-a transformat în brunch.

Când ploaia s-a mai domolit, ne-am putut bucura și noi în final de vizitarea unor obiective turistice. Am ajuns la Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta, care datează din 1905, denumită astfel în cinstea primului rege al Ungariei. Am fotografiat biserica din exterior, însă i-am vizitat și interiorul.

De aici, am mers la Hungarian State Opera, care se află pe un bulevard important din capitală, Andrássy út, și am văzut-o de afară. Am luat un hop on/hop off și ne-am deplasat către Castelul Vajdahunyad, aflat în incinta unui City Park. Tot aici găsiți Piața Eroilor din Budapesta (obiectivul lângă care am coborât din autobuz) și Băile Termale Szechenyi (care se află printre primele trei cele mai recunoscute din oraș). În cadrul parcului se află un lac care iarna se transformă într-un imens patinoar, aflat și el în top la nivel european.

Piața Eroilor reunește multe statui reprezentându-i pe cei șapte conducători maghiari, dar și pe alți lideri din Ungaria. Nu am zăbovit prea mult în acest loc, căci eram nerăbdători să mergem spre castel. Tot aici se află și Memorial Stone of Heroes.

Câteva minute mai târziu, ne aflam în curtea castelului, unde am făcut multe poze. Acesta a fost construit la fel ca Batalionul Pescarilor, cu o legătură strânsă cu sărbătorirea a o mie de ani de la descălecatul lui Arpad. Se zvonește că factor de inspirație a fost Castelul Huniazilor din Hunedoara. Castelul Vajdahunyad găzduiește astăzi Muzeul Agriculturii. Accesul se poate face traversând cele patru poduri. Statuia cronicarului medieval anonim se află în curtea interioară. Am zăbovit alături de colegii mei pentru o sesiune foto chiar în jurul acestei statui, căci ne-a plăcut foarte tare.

Cum Băile Termale nu s-au aflat pe lista noastră, nu ne-am deplasat către ele. Este bine de știut că top 3 este alcătuit din Băile Gellért (pe lângă podul către Citadella), Băile Termale Szechenyi (pe lângă Castelul Vajdahunyad) și Băile Lukács (pe lângă insula Margareta). Dacă alegeți să vă petreceți câteva ore la una dintre aceste băi, să vă așteptați la o apă caldă, cu temperatura de aproximativ 29 °C.

Am plecat de aici și în jurul orei 17:00 am trecut pe lângă Budapest Eye (Ferris Wheel of Budapest), însă nu am fost tentați să rămânem aici, ci doar ne-am mulțumit cu câteva fotografii.

O oră mai târziu, vizitam Citadela din Budapesta, de pe dealul Gellért, de unde panorama este superbă. Deși vremea a fost vântoasă și aerul, rece, ne-am făcut curaj să ajungem până în vârful dealului. Citadela a fost construită de habsburgi în 1851 și ocupată apoi de austrieci până în 1897. De-a lungul timpului, a fost ocupată atât de naziști (ca poziție antiaerian și ca buncăr), cât și de comuniști (ca poziție de monitorizare datorită vederii asupra orașului). Este evident că Citadela reprezintă un obiectiv fascinant din Budapesta, care nu trebuie ratat într-un city break.

Cu cât se apropia seara, am început să așteptăm cu toții momentul final al zilei, și anume cina de la restaurantul VakVarju, la care am mâncat și în prima zi. Am revenit aici tocmai pentru că am fost foarte mulțumiți de experiența trăită. Între timp, am văzut pe google.com că apar două restaurante cu acest nume în Budapesta. Feedbackul meu este pentru cel din zona Pesta.

Ziua 4 (30.10)

Ne-am trezit cu noaptea-n cap pentru a prinde avionul de 6.05. Jos ne-a aşteptat soferul trimis de proprietarul unităţii la care am stat cazaţi, conform anranjament făcut cu doar o zi în urmă. Pe drum, acesta ne’a întrebat cu ce operator zburăm şi a ştiut exact terminalul la care să ne lase.

În concluzie, vă recomand Budapesta fără doar şi poate, este o capitală superbă pe care merită să o prindeţi în lista scurtă. Cred că este la fel de superbă indiferent de anotimp. Primăvara si vara vă putetţi bucura mai mult de natură, toamna de obiectivele turistice de interior, iar iarna de Targul de Crăciun.

Ce am ratat în Budapesta: