Franța, sau cum poți vorbi la superlativ – septembrie 2017

   În luna iulie a anului 2017, am cumpărat biletele pentru Franța. Nu ne interesa o variantă în care să vizităm orașe mari, ne doream, de fapt, să ajungem în cele cât mai mici, care să ne încarce cu energie și să ne transmită cât mai multă emoție. Am ales Alsacia (Strasbourg și Colmar) și cochetul oraș Annecy, aflat foarte aproape de granița cu Elveția. Cum aceste orașe sunt situate la granița cu Germania, respectiv Elveția, am ales să zburăm către Geneva, și am prins ore foarte bune (tur: 6:00 – 7:50, iar la retur am plecat din aeroportul din Basel: 21:00 – 00:25), la un preț convenabil. 

Annecy, orașul unde timpul a stat în loc (septembrie 2017)

Ziua 1 (22.09)

   Două luni mai târziu, în septembrie, ne aflam în aeroport. Zborul a fost mai mult decât plăcut, cu semiîntuneric în cabină la început, atmosferă creată pentru odihnă. Ne-am împrietenit cu colegul de scaun, o persoană stabilită în Elveția în urmă cu câțiva ani. Până la aterizare, ne-a explicat despre poziționarea orașului, despre munții pe care îi puteam zări, mi-a arătat reședința lui Schumacher și mi-a povestit puțin despre istoria Elveției și despre cum și-au câștigat elvețienii existența de-a lungul timpului, dar, mai ales, cum s-au dezvoltat ca națiune. Cu alte cuvinte, o oră de istorie într-un cadru extrem de plăcut. 

   Ajunși în aeroport, ne-am îndreptat către punctul de plecare a navetei înspre Annecy. Biletele le aveam achiziționate din țară, de pe data de 7 septembrie, direct de pe site-ul lor oficial: www.altibus.com. Am plecat din aeroport la ora 9:10 și am ajuns în autogara din Annecy la 10:40. 

   La prima vedere, Annecy ni s-a părut un oraș nou, dar fără nimic special, nu am simţit o vibraţie specială. Microbuzul ne-a lăsat în autogara aflată lângă Gara Centrală, în zona nouă a orașului. M-am liniștit abia când am descoperit orașul vechi, în adevărata lui splendoare 😊.  Nici nu ne-am dezmeticit bine că o doamnă simpatică, vorbitoare de limba germană, ne-a spus că dacă dorim, ne poate face câteva poze. Am profitat de moment, am empatizat puțin și ne-am lăsat fotografiați în acea zonă a oraşului recunoscută pentru arhitectura superbă.

   Câteva minute mai târziu, ne-am poziţionat la o terasă din Centrul Vechi și am mâncat crêpes (clătite franțuzești) foarte bune și am băut cafea și ceai.

  Cum afară era o temperatură de primăvară, ne-am așezat cu fața spre soare pentru a ne încărca bateriile. Am făcut și câteva poze cu Palais de l’Île. Se spune că această clădire este una dintre cele mai fotografiate atât din Annecy, cât și din Franța, și nu e de mirare ținând cont de poziționarea ei în punctul 0 din Centrul Vechi. Clădirea apare pe foarte multe site-uri de călătorii. De-a lungul istoriei, Palais de l’Île a avut diferite roluri, însă cel mai important îl reprezintă acela de închisoare, cu care s-a identificat de mai multe ori. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, a funcționat ca judecătorie și pentru prima oară ca închisoare. De altfel, în timpul Revoluției Franceze și până în 1865, castelul și-a păstrat acest statut. În 1900, statul francez a declarat clădirea monument istoric, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a funcționat din nou ca închisoare. Capela a fost folosită de comunitatea ortodoxă din Annecy între anii 1928 și 1981. Ca poziționare, acest obiectiv se află pe râul Thiou și este deschis publicului dornic să viziteze muzeul amenajat aici. Noi ne-am mulțumit doar cu fotografierea din foarte multe unghiuri, la ore diferite. După ce ne-am mai plimbat prin centrul orașului vechi, ne-am îndreptat spre cazare, pentru check-in. Detalii privind locul în care am stat găsiți aici. 

   După mai puțin de o oră, am revenit în zona istorică și am coborât lângă lacul din Annecy, alimentat de izvoare de munte și cunoscut pentru apa extrem de curată. Se spune că pentru un lac de pe bătrânul continent, are una dintre cele mai limpezi ape. Adevărul este că, atât cât am văzut, apa este foarte cristalină. Lacul este înconjurat de jur împrejur de numeroase sate și orășele, dintre acestea, cele mai cunoscute fiind Saint-Jorioz și Menthon-Saint-Bernard. Există trasee în jurul țărmului, iar în timpul verii, vasele de agrement vă oferă diferite călătorii. 

   Am vrut inițial să ne plimbăm pe jos, în jurul lacului, dar după ce ne-am dat seama că este vorba de o suprafață de 28 de km², am renunțat și la ideea că putem închiria măcar biciclete. Adâncimea cea mai mare a lacului este de aproape 100 de metri. Cât am stat în Annecy, nu ne-am plimbat cu vaporașul. Din câte am văzut, toate bărcile erau ancorate la țărm, acestea fiind extrem de active în sezonul estival. Totuși, în extrasezon, puteți alege (în weekend) o barcă de mici dimensiuni sau un vaporaș cu un tur de câteva ore. Există plimbări mai scurte sau unele de jumătate de zi. Dacă vom reveni în acest oraș, de fapt, altfel spus, când vom reveni,  sigur vom merge și noi într-o plimbare pe lac. 

   Veți găsi și o zonă de picnic lângă lac, o pajiște foarte frumoasă, care se întinde pe o suprafață destul de mare. 

   Când ne-am întors prin Centrul Vechi, am trecut pe lângă Château d’Annecy și am văzut și alte clădiri vechi, pline de istorie, cu o arhitectură superbă.

Apoi, ne-am retras pentru scurt timp la hotel. Am făcut cumpărături de la un magazin Carrefour din apropiere, de unde am păstrat ca amintire sacoşa primită, pe care, din când în când, o mai folosim 😊. Alternativa la acest lanț de magazine este supermarketul Franprix. După cumpărături, în jurul prânzului, ne-am dus la un picnic pe malul lacului.

   Seara, ne-am plimbat, am admirat orașul, totul a fost splendid. În acest moment al zilei, orășelul este mult mai animat și mai aglomerat.

Bineînțeles că am profitat de ocazie pentru a prinde câteva cadre minunate cu Palais de l’Île, profitând de lumina din zonă. 

   Câteva ore mai târziu, ne-am oprit la un restaurant italian, unde am găsit cu greu locuri libere. Aici, am băut totuși băuturi tradiționale din Franța, am încercat berea Blanche și băutura spirtoasă Ricard. Mâncarea a fost cu specific italian și nu ne-a plăcut prea mult; nici servirea nu a fost pe placul nostru. Din păcate, nu am reținut numele restaurantului, pentru a-i acorda o recenzie cu adevărat valoroasă. 

Ziua 2 (23.09)

   Această zi era dedicată unei excursii în afara orașului, în zona Gorges du Fier. Cum era weekend, soluțiile privind transportul au fost destul de limitate. Am luat autobuzul de lângă autogară, până într-un sat din apropiere, iar de acolo, am mers mai departe pe jos. Am coborât de pe drumul principal pe un drum de țară și am ajuns în dreptul unor case mai izolate. GPS-ul ne oferea mai multe variante, una prin câmp, alta pe un drum de țară paralel cu cel principal și una chiar pe drumul principal. Am văzut pe cineva într-o curte și am întrebat care este cea mai bună soluție pentru noi. Ne-a răspuns extrem de politicos și ne-a indicat să mergem pe drumul de țară paralel cu drumul principal. Am mers pe acolo, într-un cadru paradiziac, profitând de aerul curat și de zona plină cu vegetație de un verde aprins, de parcă venea primăvara. După aproximativ 30-35 de minute, ajungeam la intrarea în Gorges du Fier, un canion spectaculos și îngust, cu o pasarelă suspendată la 150 de metri deasupra râului. În timpul vizitei, veți descoperi peisaje sculptate de râu și efectele luminii solare, care pătrunde printre stânci. În zona Clairière des Curieux găsiți informații foarte interesante și utile, după care veți ajunge relativ repede la La Mer des Rochers. 

   Legenda prezentată pe panourile din cadrul canionului spune că în castelul de deasupra cheilor a trăit o frumoasă tânără, contesa Diane, căsătorită cu un conte bogat și puternic din Montrottier. Cei doi nu aveau cea mai bună relație și Diane se plimba adesea pe lângă chei, împreună cu un tânăr loial soțului ei, care era îndrăgostit în secret de ea. Într-o zi, în una dintre plimbările lor, au întâlnit un cavaler frumos, pe contele de Pontverre. La un moment dat, tânărul care o însoțea pe Diane a aflat că aceștia ar avea o aventură și i-a transmis informația contelui de Montrottier, care a întins o capcană la Cheile Fierului, pentru a-i prinde pe cei doi iubiți. Când a fost descoperit, contele de Pontverre a fugit, iar tânărul l-a urmărit, însă a căzut în chei și a murit. Legenda spune că de atunci, în anumite nopți de vară, sătenii aud plânsetul care se amestecă cu iuțirea apelor ce se ridică din fundul cheilor. Se crede a fi vocea tânărului care își plânge iubirea pierdută. 

  În cadrul complexului, găsiți amenajate un magazin de suvenire, un snack bar și un patio. Râul Fier are o lungime de 44 de kilometri și izvorăște din satul de schi Manigod, din localitatea Aravis. Gorges du Fier este deschis opt luni pe an, zilnic, între 15 martie și 15 octombrie. Găsiți mai jos informații cu privire la taxa de intrare, care diferă în funcție de vârstă. Vă recomand să verificați dinainte programul de vizitare pe site-ul lor căci este altul în funcție de lunile anului. Accesați site oficial aici Noi am dedicat aproximativ 75 de minute acestui obiectiv turistic. 

   Chiar pe lângă Gorges du Fier există câteva linii de cale ferată și nu de puține ori liniștea locului a fost periclitată de zgomotul generat de câte un tren care trecea pe acolo. 

   Când am plecat de aici, ne-am îndreptat către drumul principal și am văzut pe culme Château de Montrottier. Castelul este cu siguranță foarte interesant și merită vizitat, doar că noi ne grăbeam să revenim în Annecy, căci aveam un autobuz pe care era important să nu-l ratăm. 

   Odată ajunși în strada principală, am admirat casele superbe din comună, după care am verificat într-o stație de autobuz dacă era vreo legătură către următorul sat, de unde aveam deja o soluție pentru a ajunge în Annecy. Din păcate, nu am găsit nimic și astfel am hotărât să mergem pe jos, de-a lungul drumului principal. Ne-au impresionat gardurile vii de la casele impunătoare și chiar am făcut câteva poze pentru a mă inspira pe viitor legat de o casă o vacanță. 

   Am prins autobuzul de legătură din satul respectiv și am revenit în Annecy. Ne-am alimentat cu de-ale gurii și am mers la un picnic pe pajiștea de lângă lac. Ne-am relaxat într-o plimbare pe marginea acestuia și am rămas uimiți de modul în care erau hrănite vrăbiuțele de către turiști, direct din mână, dar și de relaxarea transmisă de fiecare turist sau localnic în parte. 

   Ulterior, ne-am îndreptat spre zona verde a orașului și mai departe către catedrală, care ne-a plăcut foarte mult și deși nu se putea vizita la ora la care am ajuns noi, i-am admirat pe cei implicați într-o ședință foto cu o mireasă simpatică.

   De această dată, am cinat la un restaurant de tip fast-food, numit Quick. Alegerea s-a dovedit mai bună comparativ cu seara anterioară. 

   Apoi, ne-am plimbat prin magazinele din zonă și am revenit pentru un timp în parcul de lângă lac. Aici, am trecut peste Pont des Amours (Podul Îndrăgostiților), un pod de fier de unde nu lipsesc lacătele prinse de tineri pentru a-și securiza iubirea față de partener.

   Ne-a prins întunericul în parc, dar acesta a rămas extrem de interesant și plin de voie bună chiar și pe timp de noapte. Din loc în loc, grupuri de tineri fie stăteau de vorbă, fie ascultau muzică bună. Parcul rămâne activ până spre miezul nopții. 

  Am petrecut două zile în acest oraș minunat, iar recomandarea mea este să-l aveți cel puțin o dată pe lista cu destinații, căci merită pe deplin. Nu uitați că îl puteți lega atât de alte obiective turistice din zonă, cât și de satele care dau spre lac. 

Strasbourg, fascinația arhitecturii uimitoare și a gastronomiei locale (septembrie 2017)

Ziua 3 (24.09)

   Următoarele două zile au fost dedicate altui oraș extrem de minunat ☺. Am luat trenul SNCF – TGV din Annecy (plecare la ora 9:31), cu direcția Strasbourg (sosire la ora 16:04). Am avut o escală de scurtă durată în Lyon, între 11:23 și 11:48. 

   Aș putea spune că în momentul în care am coborât în gara din Strasbourg, am atins deja primul obiectiv al orașului: Gare de Strasbourg – Ville. Construcția gării a început în 1878, iar stația a devenit în 1884 piața centrală a orașului. Gara istorică din Strasbourg a fost construită între 1878 și 1883, iar în 1900 s-a adăugat o secțiune specială de așteptare, zonă cunoscută acum ca Salon de l’Empereur. În data de 28 decembrie 1984, clădirea a fost declarată monument istoric. Stația a fost renovată în 2007, iar mărimea și capacitatea sa au crescut când a fost acoperită în întregime cu sticlă, inclusiv fațada istorică. Se pare că această decizie are două mari avantaje. Pe de o parte, spațiul interior s-a mărit, iar pe de altă parte, sticla protejează acest monument istoric. Dacă există un minus, acesta este legat de faptul că se pierde din efectul unei clădiri vechi. Vă puteți bucura cu adevărat, în schimb, de arhitectură, fie din interiorul gării, fie dacă o admirați de la 50 de metri distanță, din parcul aflat în față, însă cu condiția să priviți dincolo de sticlă ☺. Aveam rezervarea de pe https://www.booking.com/ vizavi de gară, hotelul fiind separat de aceasta de parc. Am oprit pentru câteva minute la hotel pentru procedura de check-in. Detalii despre cazare găsiți aici. 

   Imediat după ce ne-am cazat, am plecat la o plimbare în zona veche a orașului, care este foarte frumoasă și are multe atracții de vizitat. În câteva minute, am ajuns în fața imperioasei Cathédrale Notre-Dame de Strasbourg, considerată una dintre cele mai frumoase catedrale gotice din Europa, o capodoperă a acestui tip de artă. Construcția a fost realizată în secolul al VII-lea, iar în secolul următor, prima catedrală a fost înlocuită cu o nouă clădire. Înălțimea acesteia este de puțin peste 140 de metri. Construcția catedralei din Strasbourg, în forma ei actuală, a început în 1015, iar turnul în stil gotic a fost finalizat în 1439. Până în secolul al XIX-lea, catedrala a fost cea mai înaltă biserică. Trebuie precizat că în prezent se regăsește pe locul doi atât la nivel european, cât și mondial, locul întâi fiind ocupat de Cologne Cathedral, a cărei înălțime atinge 157 de metri. 

   Am simțit pe propria piele caracterul impunător al catedralei, prin simplul fapt că a fost extrem de greu să găsim un loc bun pentru o poză în care să se încadreze bine toată clădirea. De altfel, pietonala principală din zona bisericii este nemaipomenit de aglomerată și vă recomand să alegeți o oră chiar matinală dacă doriți să prindeți un cadru cu adevărat unic. 

   De aici, am mers mai departe într-o zonă foarte frumoasă, numită Petite France, care este un centru vechi animat, cu străzi înguste, clădiri vechi minunate, bine conservate și canale pe care puteți observa bărci pline cu turiști. Vă recomand să veniți aici pentru a face fotografii sau pentru a lua prânzul ori cina. Puteți vizita Musée Historique de Strasbourg, de care noi nu am avut timp. Am făcut poze cu Ponts Couverts, poduri foarte frumos luminate la ceas de seară. Înainte de construcția barajului Vauban, Ponts Couverts erau principalele structuri defensive ale Strasbourgului, deschise oficial în 1250. 

   Aș putea spune chiar că Petite France poate fi comparată cu zona veche a Colmarului. 

   După ce am dat aparatul peste cap de câte poze am făcut 😊, am plecat în căutarea unui restaurant drăguț și, în cele din urmă, ne-am oprit la Le Baeckeoffe d’Alsace. Practic, am revenit la acest restaurant, pentru că îl observaserăm încă de când am intrat la pas în zona istorică.

Aici, puteți lua masa atât în interiorul frumos decorat în stil tradițional, cât și în exterior. Pentru că vremea era bună, am hotărât să mâncăm afară, unde ne-am bucurat de o cină delicioasă. Am încercat vestita costiță pe varză acră, blatul subțire de pizza cu ceapă prăjită și, bineînțeles, vinul acidulat savuros, extrem de promovat în zona Alsaciei. 

   Am revenit în camera de hotel cu gândul că vom mai avea o parte din ziua următoare pentru a descoperi și mai mult din superbul oraș. 

Ziua 4 (25.09)

   Pentru această zi aveam în plan o plimbare cu vaporașul. În zona catedralei există un centru de informații și sediul Batorama, de unde puteți achiziționa excursii pe râul  Ill și nu numai. De aici, am cumpărat bilete pentru un vaporaș descoperit, mai ales că vremea a fost favorabilă. Sincer, nu prea sunt un împătimit al plimbărilor cu ambarcațiuni acoperite, căci afectează energia transmisă de excursie și nici nu se pot face chiar cele mai bune poze. Batorama oferă turnee de 70 de minute pe afluentul Rinului, în fiecare zi a anului și aveți ghid audio disponibil în foarte multe limbi străine, cu diverse comentarii special adaptate pentru copii, ca să le capteze atenția. În această  plimbare treceți pe lângă 50 de obiective ale orașului. Este bine de știut că dacă sunteți ieșiți la plimbare cu cățelul, nu puteți urca la bordul ambarcațiunii cu acesta. Dacă nu sunteți interesați de plimbarea pe râu, puteți lua bilete pentru Hop-on/Hop-off, tot din apropierea Catedralei din Strasbourg. 

   Revenind la excursia achiziționată de noi, după ce am cumpărat biletele, ne-am îndreptat către punctul de îmbarcare. Am setat pe GPS destinația și câteva minute mai târziu așteptam să ne urcăm la bord. Interesant este că același afluent al Rinului  traversează și orașul Colmar. În apropiere, se află un mic parc amenajat cu băncuțe, în care puteți aștepta fără probleme ca ambarcațiunea să fie ancorată și pregătită pentru plecare. La 11:00, conform orei trecute pe bilet, ne-am pus în mișcare. Excursia și-a meritat toți banii.

Am fotografiat diferite clădiri, iar una dintre cele mai interesante zone din călătorie este cea în care barca întoarce, unde se află Parlamentul European. Construcția clădirii a fost finalizată în urmă cu 21 de ani, în 1999. Clădirea este elegantă și în egală măsură impresionantă; are o sală mare de reuniune, de aproximativ 800 de locuri, peste 1000 de birouri și puțin sub 20 de camere de comisie, utilizate de deputații din Parlamentul European, aleși de statele membre ale U.E. 

   Profit de ocazie pentru a vă spune că instituția poate fi vizitată gratuit, iar detalii găsiți aici. Vizitatorii pot afla, de asemenea, mai multe informații despre fiecare membru al Parlamentului European și îi pot contacta pe aceștia. 

   Interesant a fost și modul în care barca s-a oprit în zona Petite France, între două puncte, până când s-a schimbat volumul de apă, un sistem păstrat încă din perioada veche a orașului. 

   După cele 70 de minute de traseu, am revenit în punctul din care am plecat, bucuroși că vremea a ținut cu noi, iar de aici, ne-am îndreptat către hotel pentru a lua bagajele lăsate dimineața la recepție. Câteva minute mai târziu, eram deja în gară, pregătiți să luăm trenul cu direcția Colmar. 

   Aș vrea să mai menționez că Strasbourg este un oraș plin cu tineri. În zona gării, am văzut tot timpul grupuri de tineri, studenți care trăgeau de trolere pe pietonală. Un alt aspect interesant îl reprezintă faptul că orașul se află în topul destinațiilor de Crăciun, căci aici se organizează anual un târg senzațional cu ocazia acestei sărbători, aflat pe primele locuri în clasamentul târgurilor de profil. În perioada respectivă, prețul cazărilor explodează efectiv, iar recomandarea mea, în cazul în care sunteți interesați să petreceți un 1 decembrie în Strasbourg, este să căutați și să faceți o rezervare cu cel puțin șase luni înainte. 

   Dacă ajungeți în acest oraș într-o vreme mai puțin bună pentru activitățile în aer liber, puteți vizita Muzeul de Artă Decorativă, Muzeul Arheologic sau Muzeul de Istorie. Din punctul de vedere al numărului de locuitori, Strasbourg ocupă numărul 7 în Franța, cu puțin sub 300.000 de cetățeni. Detalii interesante despre acest aspect găsiți aici. 

Colmar, un oraş plin de culoare (septembrie 2017)

   Trenul a plecat la ora 13:04 din Strasbourg și a sosit în Colmar la 13:29. Am achiziționat biletele tot pentru operatorul SNCF- TGV. Am ajuns în zona nouă a orașului, apoi la hotel, care nu era, de fapt, cel rezervat pe https://www.booking.com/. Există două hoteluri cu același nume în oraș, iar noi aveam cazarea la celălalt hotel, dar important este că până la urmă l-am găsit pe cel corect. Detalii legate de cazare găsiți aici. 

   Am lăsat bagajele în cameră și ne-am îndreptat către Centrul Vechi, pentru a explora la pas fiecare colț al acestuia, această zonă fiind un melanj de istorie, cultură și perspectivă culinară impresionantă. Când m-am referit la perspectiva culinară, am luat în calcul că preparatele franțuzești sunt considerate de mulți cele mai bune din lume, iar Alsacia a primit de câteva ori distincția ,,Cea mai bună bucătărie regională”. Astfel, prima oară am căutat un restaurant unde să luăm prânzul. Ne-am așezat după soare, fix în centrul zonei istorice. Am căutat în meniu supa specifică din mix de brânzeturi, un fondue, dar, din păcate, nu am găsit decât supă de usturoi și ne-am reorientat către alte variante, printre care și renumita Tarte flambée, un blat de pizza foarte subțire, peste care, de obicei, este presărată ceapă și mix de brânzeturi fine. Abia apoi am înțeles că fondue reprezintă o specialitate ce poate fi găsită mai degrabă în zonele montane ale țării. 

   Noi am vrut să încercăm Baeckeoffe aux trios viandes, o tocană cu gust delicios, din carne de porc, miel, vită, cartofi rumeniți, toate amestecate într-un sos de vin alb, însă nu am găsit. Puteți încerca și renumitul cap de vițel, gătit într-un mod cum numai în Alsacia se poate, a cărui denumire este Tête de Veau. Acest preparat se găsește și în Belgia, Germania, Elveția, mai ales în regiunile aflate la granița cu Alsacia, dar și în Italia, unde este un pic mai deosebit, căci se gătește în special în perioada sărbătorilor de iarnă. Eu sunt foarte încântat de preparatele care au la bază rață, iar în Alsacia găsiți foarte multe feluri de mâncare de acest fel.  

   Nu puteți mânca fără să vă bucurați de un vin alsacian. Când am revenit în România, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi cumpăr vin acidulat alsacian, căci, pur și simplu, am rămas entuziasmat de această băutură. Am încercat și în Strasbourg  vinul acidulat specific zonei, care avea un gust rafinat și răcoritor. Sunt foarte multe podgorii în zona Alsaciei și aproape 1000 de producători. De altfel, dacă aveți mașină închiriată în sejurul vostru, ar fi frumos să încercați o incursiune printre aceste zone deosebit de pitorești. Bineînțeles, un factor important îl reprezintă și anotimpul în care ajungeți în regiune. Mașina o puteți închiria din mai multe locuri. Vă recomand firma Avis, de la care am tot închiriat prin Europa fără a fi dezamăgit, care, în Colmar, își are sediul chiar lângă gara centrală. 

   Există și o alternativă mai simplă: puteți închiria o bicicletă și să plecați într-o plimbare de-a lungul râului Lauch sau pe ruta Vinului. Bicicleta o puteți închiria de lângă gară, de la centrul Colmar Vélo. O variantă este să mergeți pedalând până în micuțul oraș viticol Eguisheim sau, dacă aveți curaj, vă puteți încumeta să ajungeți în frumoasele sate Kaysersberg și Riquewihr. 

   După masa de prânz, ne-am pus în mișcare și ne-am dus în Mica Veneție. Foarte multe țări din Europa de Vest au zone sau chiar orașe întregi cu această denumire 😊. În Colmar, veți rămâne, pur și simplu, captivați de arhitectura caselor cu valențe germanice, care se reflectă în râul ce traversează orașul. De aici, am mers mai departe în Cartierul Pescarilor, unde sunt foarte multe case deosebit colorate. În această zonă, am făcut numeroase fotografii de pe podurile care treceau peste râu. 

   Dacă tot ajungeți în Colmar, pe lângă activitățile în aer liber, puteți vizita și Muzeul Bartholdi, care poartă numele unui renumit sculptor din Franța și nu doar din Alsacia. Vizitând muzeul, veți descoperi foarte multe lucruri interesante despre lucrările acestuia. Intrarea costă 6 euro, însă merită. Dacă vi s-a deschis apetitul pentru muzee, încercați și Muzeul de Artă Unterlinden sau The Village Hansi & son Musée. Pe de altă parte, dacă îi aveți pe copii în sejur și îi simțiți cam plictisiți de incursiunile prin oraș, cred că le puteți capta atenția cu Muzeul Jucăriilor. 

   Să revenim afară, la activitățile în aer liber. Vă menționam mai sus arhitectura. Fiecare casă are în spate o poveste interesantă, iar House of Heads, Adolph House și Pfister House sunt doar câteva pentru care găsiți povestiri interesante în mediul on-line. 

   La un moment dat, am trecut și pe lângă biserica gotică St. Martin, ce are o vechime de aproape 700 de ani. Îi puteți dedica timp pentru a face câteva fotografii atât în interior, cât și din exterior. Dacă stați mai multe zile în oraș, este bine să ajungeți și în Covered market of Colmar, o piață acoperită, unde găsiți numeroase produse locale. O alternativă ar fi Saint-Joseph Market. 

   Pentru cine dorește să viziteze orașul dintr-un trenuleț, există Le Petit Train Blanc. De altfel, am văzut destul de multe astfel de trenuri în oraș. Din câte am înțeles, sunt două companii concurente. Puteți lua trenulețul verde sau pe cel alb. Ambele pleacă de la Muzeul Unterlinden, între 9:00 și 18:30, iar ghidul audio este disponibil în mai multe limbi. Traseul atinge și zona centrală a orașului, dar și alte regiuni de interes din Colmar. 

   Ca alternativă, puteți alege o excursie pe râul Lauch și astfel să aflați mai multe despre istoria orașului de la ghid. Abia faceți o pauză de la mersul pe jos 😊. 

   Dacă ajungeți în Colmar într-o lună de vară, puteți merge în una dintre zile la plajă, piscina Aqualia fiind soluția perfectă. Dacă tot ați ajuns vara, verificați și calendarul, căci tot în acest anotimp are loc în fiecare an un târg important din Colmar. 

   În cazul în care doriți să aveți parte de mai mult dinamism în oraș, merită să veniți aici iarna, în perioada târgurilor de Crăciun, când mii de lumini sclipitoare îl fac să strălucească într-un mod senzațional. Colmar este renumit pentru târgul care se organizează de Crăciun, aflat în topul târgurilor de profil la nivel european. 

   Aș dori să mai fac o mențiune legată de acest oraș. Eu sunt înnebunit după brânzeturi, îmi place să experimentez în călătoriile mele, mai ales în locurile cu tradiție în acest domeniu. Dacă rezonați cu mine din acest punct de vedere, vă sugerez să vă opriți la  Saint-Nicolas cheese shop, căci aici veți găsi niște sortimente fabuloase din care merită să luați cu voi acasă. Dacă tot veți fi la capitolul produse locale, mergeți și la Coeur Paysan și nu veți regreta. 

   Nicidecum nu trebuie să ratați L’Essence du Thé dacă aveți în plan să mâncați brânză dimineața și să o combinați cu un ceai de bună calitate. Pentru o pauză de cafea, încercați o cafenea foarte intimă, La Libellule. 

   Seara, am revenit la hotel, nu înainte de a ne opri la un supermarket, unde am întâlnit pentru prima oară în Europa conceptul prin care puteam plăti singuri. 

Riquewihr, o istorie bogată a unei cetăți perfect conservate (septembrie 2017)

Ziua 5 (26.09)

   În prima parte a zilei aveam în plan să vizităm unul dintre satele medievale aflate în afara orașului și am ales Riquewihr. Am plecat cu autobuzul din zona parcului aflat în centru. Am găsit stație pentru traseul nostru, în ambele părți ale parcului, dar am fost intuitivi și am așteptat pe partea corectă. Drumul până acolo este extrem de plăcut; cred că toamna este anotimpul perfect pentru o astfel de excursie, căci poți să privești sau să te implici activ în culesul strugurilor ☺, fiind o zonă superbă, împânzită cu viță-de-vie. 

   Distanța de aproximativ 14 kilometri dintre Colmar și Riquewihr se parcurge în puțin sub 30 de minute. Cum nu există varianta de tren direct, rămâne să mergeți acolo cu autobuzul sau cu mașina închiriată. Ideal ar fi să aveți mașină, pentru a vizita la rând toate satele din zonă. Riquewihr reprezintă unul dintre cele mai cunoscute și frumoase sate, nu doar din zonă, ci din Franța. 

   La un moment dat, pe parcursul drumului, într-un sens giratoriu, am văzut Statuia Libertății, o statuie în miniatură a celebrei Statui a Libertății, cu o înălțime de 39 de metri, căreia i-am făcut câteva poze. Aceasta are legătură cu sculptorul Bartholdi și, după cum menționam mai sus, există și un muzeu dedicat acestui artist din Colmar. 

   Riquewihr este o veche cetate încă locuită. Vizitarea satului se face destul de intuitiv, căci încă de la intrare poți merge pe aleea principală și să te abați din când în când, stânga-dreapta, pe aleile pietruite. Aici am mâncat un covrig delicios, pe care l-am luat ca referință în materie de covrigi.

   Dacă aveți timp și nu sunteți condiționați să acordați un timp scurt acestui obiectiv, puteți vizita Dolder Tower, unde veți vedea arme vechi de secole și ulterior, Musée de la Tour des Voleurs, o fostă închisoare construită în secolul al XIV-lea, unde puteți descoperi și instrumente de tortură. 

   Noi ne-am mulțumit să vizităm satul, să facem câteva cumpărături, să intrăm în magazinele de suvenire și să ne imaginăm cum arată un târg de Crăciun organizat într-un sat cu doar 1.000 de locuitori permanenți. După aproximativ două ore, am revenit în stația de autobuz și după ce am ajuns în Colmar, ne-am îndreptat spre gară, de unde am luat trenul către micul oraș de graniță, Saint-Louis. 

   În încheiere, aș vrea să vă spun că nu prea contează când vizitați orașul Colmar și împrejurimile acestuia. Vă puteți bucura de această zonă indiferent de sezon. În perioada Paștelui, găsiți amenajate târguri specifice, în iulie, se organizează zilele orașului, toamna, prindeți Festivalul Vinului, iar iarna este deschis târgul cu ocazia Crăciunului. Indiferent de anotimp, totul devine o poveste, în care vă puteți integra și voi. 

   Dacă nu alegeți ca noi un tur al mai multor orașe, ajungeți foarte ușor aici, după ce aterizați pe aeroportul Basel, care se află la doar 45 de minute de oraș. 

   Pentru Saint-Louis nu am avut bilete cumpărate din țară, dar găsiți oricum foarte multe trenuri care pleacă spre acest oraș, la intervale de 30 de minute, oricum mult mai multe variante față de cele pe care le-am găsit pe aplicația descărcată de noi. 

Saint Louis, un oraş de tranzit și nimic mai mult (septembrie 2017)

   Saint-Louis este un mic oraș, comparabil ca mărime cu un oraș de pe Valea Prahovei, care se află în partea franceză a frontierei comune dintre Franța, Elveția și Germania, în apropiere de orașul Basel, dar și de aeroportul deservit de țările menționate anterior. Deși ține de regiunea Alsacia, nu am avut senzația că sunt în acest ținut când a venit vorba de arhitectură, mâncare și căldura locuitorilor. Din păcate, nu sunt prea multe obiective de vizitat aici. 

   Noi am avut câteva ore la dispoziție și am vizitat Parcul Trimbach, care se află la puține minute de mers de jos de gară, parc în care am făcut numeroase poze. Am luat prânzul la un fast-food din zonă și am luat în calcul să mergem la National Nature Reserve of La Petite Camargue, doar că ne era puțin peste mână să ajungem acolo și cum nici timpul nu era aliatul nostru, am renunțat rapid la idee. 

   O amintire amuzantă este că la un moment dat, am găsit pe GPS un parc și fiind încântați că putem petrece acolo cel puțin o oră, am pornit într-acolo, doar că în timp ce ne apropiam de locul cu pricina, ne-am dat seama că era, de fapt, cimitirul din oraș. În mod evident, nu am mai continuat și am mai cutreierat pe străzile din oraș și ne-am uitat prin niște reviste de imobiliare, să vedem cum merge această piață în zonă. Este un obicei al nostru să răsfoim astfel de reviste sau să citim afișele de pe geamurile agențiilor imobiliare din orașele vizitate, ca să înțelegem mai bine ce înseamnă să îți cumperi sau să închiriezi o locuință, dar și ca să facem o simulare pentru traiul dintr-un oraș sau altul. 

   Câteva ore mai târziu, am revenit în zona gării și din spatele acesteia, am luat autobuzul care ne ducea la aeroport. Așadar, în spatele gării găsiți stația dedicată exclusiv transferului către aeroport, iar în față, o stație de autobuz cu variante de transport pentru oraș sau pentru obiectivele din apropiere. 

   Autobuzul care oferă transfer către aeroport, circulă foarte des, iar călătoria durează doar câteva minute. 

   În privința aeroportului, aș menționa că este cochet, nici prea mare, nici prea mic. La câteva ore mai târziu, eram în România, cu amintiri frumoase dintr-o țară superbă, promițându-ne că vom reveni cât de curând în Franța. A fost fără doar și poate concediul în care am zâmbit cel mai mult. Cel puțin, când ne uităm peste poze, asta simțim.

   Tabloul de cheltuieli de mai jos are titlu informativ, căci trebuie să
țineți cont că prețul este dinamic și clar variază de la o perioadă la alta. De asemenea, cuprinde doar o
parte din cheltuieli.

Tablou de cheltuieli