Anglia, o țară plină de suprize plăcute – mai 2015

   La invitația unei bune prietene, am rezervat perioada cuprinsă între 22 mai și 1 iunie 2015 unui concediu în Anglia și Scoția. Am învățat foarte multe din această deplasare în ceea ce privește organizarea 😊. Mi-au plăcut în mod deosebit experiențele trăite aici, dar și felul în care am rezonat cu Regatul Unit. 

Louth, un oraş autentic, intim şi plin de tradiţii (mai 2015)

Ziua 1 (22.05)

   Am ales să zburăm cu un avion al companiei Wizz Air, cursa București – Doncaster (17: 35 – 19:05). Am achiziționat biletele cu patru luni înainte, în data de 18.01.2015. Am ajuns în Doncaster când încă era lumină afară și am fost așteptați de prietena noastră în aeroport. De aici, am plecat cu mașina ei personală către Louth, orașul ei de reședință. Aproximativ 90 de minute mai târziu, parcam în dreptul blocului în care urma să rămânem pentru următoarele zile. 

   Louth este un oraș din comitatul Lincolnshire și are puțin peste 15.000 de locuitori. Orașul mi-a lăsat o impresie foarte bună, mai ales în ceea ce privește localnicii politicoși, fiind cochet, cu un parc mare și curat, plus alte câteva obiective turistice asupra cărora voi reveni pe parcursul articolului. 

   Primul lucru care mi-a atras atenția a fost o construcție superbă din cărămidă, cu o arhitectură similară celorlalte clădiri din oraș, care avea în față o curte foarte mare, extrem de îngrijită și plină cu lebede. A fost momentul în care am întrebat mai mult retoric: ,,Cred că este cineva influent cel care deține proprietatea aceasta, nu? Arată foarte bine!” Răspunsul a fost pe cât de neașteptat, pe atât de amuzant, iar în acea clipă mi-am dat seama că am ajuns în altă lume: ,,Nu, nu, este spitalul orașului.”

   Pentru că se făcuse deja seară, singurul lucru pe care am reușit să-l mai facem în această zi a fost să mergem la un supermarket, să ne familiarizăm cu produsele și cu prețurile de acolo. Concluzia: produse diverse și prețuri decente. De altfel, viața scumpă din Marea Britanie nu vine din supermarketuri. 

Lincoln, oraşul atracţiilor istorice şi Cleethorpes un oraş trepidant (mai 2015)

Ziua 2 (23.05)

   Această zi am dedicat-o unei prime deplasări. Am ales orașul Lincoln, care se află la vreo patruzeci de minute de Louth. Cred că acesta mi-a plăcut cel mai mult dintre toate orașele vizitate în Anglia, pentru că transmite o energie foarte bună. În ceea ce privește numărul de locuitori, are puțin sub 100.000. Lincoln este cu siguranță unul dintre cele mai frumoase orașe istorice din Anglia. Centrul Vechi are numeroase clădiri din epoca medievală. De-a lungul timpului, a fost printre primele orașe în ceea ce privește comunitatea evreiască care locuiește aici. În secolul al XIII-lea, s-a situat printre cele mai importante orașe din Anglia și a fost preferat de foarte mulți regi. În zilele noastre, comerțul, agricultura și turismul se numără printre principalele forme de venit. În partea nouă a orașului s-a construit o universitate, o adevărată pepinieră pentru industriile care s-au dezvoltat acolo. Industria IT a cunoscut o reală ascensiune și destule firme își desfășoară activități on-line în acest oraș.

   După ce am parcat mașina în zona nouă a orașului, la un mall de acolo, ne-am deplasat pe jos pe Steep Hill, o stradă turistică de aproximativ 400 de metri lungime, despre care site-urile de specialitate menționează că este un adevărat obiectiv turistic în Lincoln. Ne-am oprit din loc în loc să admirăm puburile, cafenelele, librăriile și magazinele aflate pe stânga și pe dreapta – magazine cu dulciuri și ceaiuri. Strada este pavată, iar pe una dintre laterale, veți găsi o balustradă pentru un acces cât mai comod. În partea de sus a dealului, cum urcați, aveți în dreapta Lincoln Cathedral, iar în stânga, accesul către Lincoln Castle. 

   Ajunși în vârful dealului, am cumpărat bilete comune pentru vizitarea catedralei și a castelului și ne-am început turul cu Lincoln Cathedral. Aceasta are o înălțime de 83 de metri și a fost construită în stil gotic, fiind clasată la nivel european în topul construcțiilor impunătoare aparținând acestei perioade din arhitectură, impunătoare atât în ceea ce privește înălțimea, cât și datorită frumuseții. Catedrala deține unul dintre cele patru exemplare supraviețuitoare ale documentului Magna Charta Libertatum, semnat în 1215. Puteți alege să faceți un tur care durează aproximativ o oră, în care aflați toate aspectele legate de catedrală, de la arhitectură până la istorie, totul detaliat. De asemenea, puteți opta pentru un tur pe acoperișul clădirii (cu o durată de aproximativ 90 de minute) sau unul al turnului (de aproximativ 60 de minute), însă implică o bună condiție fizică, căci trebuie urcate 338 de trepte până în turnul cel mai înalt al clădirii. Merită toți banii, căci veți avea parte de o panoramă a orașului și a castelului din vecinătate. Dacă turul de la nivel este gratuit, pentru celelalte două trebuie achitată o taxă. Recomandarea mea este să faceți o rezervare în prealabil. 

  Din momentul în care părăsiți catedrala și până în curtea castelului, trec doar câteva minute. O toaletă se găsește pe partea stângă, chiar înainte de intrarea în curtea castelului – mi-a rămas în minte datorită sistemului simpatic de funcționare a chiuvetei. 

    Lincoln Castle datează din 1068 și a fost ridicat la ordinul lui William Cuceritorul. În interiorul zidurilor există, de asemenea, o închisoare victoriană construită în 1788, care a fost folosită 90 de ani. Celulele sunt singulare, prevăzute cu capelă unică în sistem separat, singurul de acest gen rămas în lume. Sistemul îi încuraja pe deținuți să reflecteze, să se pocăiască și să se reformeze. Castelul Lincoln găzduiește un program de evenimente pe parcursul anului. În data de 23 mai 2015, noi am prins un festival medieval tare interesant. De altfel, pe site-ul oficial veți observa că sunt aproximativ douăzeci de evenimente pe an, organizate în curtea castelului. Partea inedită este show-ul impecabil la care asistați, însă acesta vine la pachet cu o aglomerație pe măsură. În castel, accesul este liber în zilele fără evenimente, loc perfect pentru odihnă sau pentru un picnic cu prietenii. Acesta găzduiește Magna Charta Libertatum din Lincoln, dar și Carta Pădurilor din 1217. Astfel, acest castel este singurul unde puteți vedea cele două documente împreună. Așadar, informații despre Magna Charta găsiți atât în catedrală, cât și în castel. Găsiți documentul în subteran și aici puteți citi câteva cuvinte, după care să aflați despre istoricul și semnificația sa într-o cameră cinematografică. Am asistat și noi la film. 

    Ulterior, am decis să mergem pe lângă peretele medieval al Castelului Lincoln, construit într-un mod foarte sigur, tipic britanic, pentru a ne bucura de o experiență cu adevărat unică. Am dat roată și am făcut multe poze atât castelului, cât și curții interioare a acestuia, dar și altor obiective care ni s-au părut demne de imortalizat. 

    Noi am petrecut cam 90 de minute vizitând Lincoln Castle. L-am explorat în totalitate și l-am văzut în toată splendoarea sa. Nu ne-am folosit de ghidul audio, însă este bine de știut că este disponibil în trei limbi – engleză, franceză și germană. Un lucru extrem de interesant este faptul că versiunea audio pentru adulți diferă de cea pentru copii, iar atenția la detaliu te lasă fără cuvinte. Nu trebuie contestat faptul că este foarte important să îl ții interesat și implicat pe cel mic în momentul unui astfel de tur 😊. 

    Chiar dacă este o construcție foarte veche, loc de surprize este tot timpul, astfel că în anul 2013, când a avut loc restaurarea castelului, au fost găsite rămășițe de la o biserică antică, anglo-scandinavă. Biserica și cele zece schelete găsite aici vor fi integrate într-o expoziție în viitorul apropiat. 

    Ne-am întors în Louth nu înainte de a trece prin micul oraș Cleethorpes, care are ieșire la mare, pentru a vedea Marea Nordului. Vara, acesta este supraîncărcat, căci există în stațiune foarte multe locuri de camping, unde britanicii rezervă locuri cu foarte mult timp înainte. Sute de metri pe ambele părți, am văzut multe rulote, deși nu era nici măcar începutul verii. Vântul nu ne-a ținut prea mult timp pe faleză și ne-am continuat rapid drumul spre casă. 

    Pe traseu, am oprit în mijlocul unui câmp, unde am observat o casă care avea produse expuse la poartă, într-o mică coșmelie 😊.  Am găsit ouă de rață, legume, miere și dulceață. Pentru unele, era afișat un preț recomandat, pentru altele, nu. Pe o mică masă improvizată stătea o cutiuță cu câteva lire. Am ales și noi două-trei produse, am lăsat niște bănuți și am plecat mai departe, impresionați de modul în care britanicii acordă încredere oamenilor, o atitudine surprinzătoare într-o țară dezvoltată. 

    Prietena noastră ne-a povestit că se organizează petreceri tematice pe parcursul anului. De exemplu, se marchează o anumită porțiune de teren, se pune o pancartă cu anul 1950 și se face un barbecue la care lumea vine îmbrăcată ca în vremea respectivă. Distracția și atmosfera sunt pe măsura perioadelor evocate. 

  Seara am mers într-un pub unde un band a desfășurat un spectacol pe cinste. Mi-a plăcut foarte mult, atât atmosfera din locație cât si faptul că oamenii se știau foarte bine între ei, iar comunicarea dintre aceștia era una foarte prietenoasă si familiară.

Cambridge, oraşul colegiilor sau altfel spus, orașul în care poți studia frumos (mai 2015)

Ziua 3 (24.05)

   După ce am luat micul dejun, am plecat spre Cambridge, oraș studențesc în care am ajuns după un drum extrem de plăcut pe autostrăzile nu foarte aglomerate. Orașul este iubit de studenții din întreaga lume și este renumit pentru prestigioasa Universitate din Cambridge și, implicit, pentru cele 31 de colegii care mai de care mai deosebite și cu o poveste unică. 

   Am luat la pas orașul, fără să avem un plan foarte bine pus la punct, iar primul obiectiv admirat a fost Holy Trinity Church, care se află chiar în centru. Prima biserică construită până în 1100 a ars în 1174. În 1189, s-a început construcția pentru o nouă biserică din piatră. Între 1350 și 1616 a trecut prin diferite etape ale construcției. Din 1782 până în 1836, Biserica Sfânta Treime a fost centrul vieții spirituale din Cambridge și a continuat să înflorească cu reputația evanghelică în vremurile victoriene. În 1887, Sala Memorială Henry Martyn a fost construită lângă biserică ca un centru pentru studenții creștini aflați la University of Cambridge. 

   Apoi, am ajuns lângă Great St Mary’s, una dintre marile biserici, recunoscută ca biserica Universității din Cambridge, care găzduiește ,,predici universitare”. Prima biserică a fost construită în 1205, dar a ars în 1290 și a fost ulterior reconstruită. S-a bănuit implicarea populației evreiești a orașului, astfel că sinagoga a fost închisă. Înainte de 1352, a fost cunoscută și sub numele de Biserica Sf. Fecioară Maria, denumire cu care apare pe diferite site-uri. 

   Aici, aveau loc până în 1730 întâlniri și dezbateri pentru Universitatea din Cambridge, iar ulterior, în imediata vecinătate, s-a construit Casa Senatului Universității. Clădirea actuală a fost construită între 1478 și 1519, iar dacă luăm în calcul și turnul, în 1608. Implicarea financiară le-a aparținut în mare parte lui Richard al III-lea și lui Henry al VI-lea. În secolul al XX-lea, au existat și alte lucrări de restaurare a bisericii. 

   Următoarea oprire a fost la Old Schools, care datează de la mijlocul secolului al XIV-lea. Aceste ,,școli vechi” găzduiesc administrația centrală a Universității și nu sunt deschise publicului. 

   Ne-am plimbat pe străzile frumosului oraș și am ajuns în dreptul clădirii King’s College, fondată în 1441 de Henry al VI-lea, care se numără printre cele 31 de colegii de la Universitatea din Cambridge. Are o notă academică excelentă și este, de asemenea, faimos pentru capela și corul său. De Crăciun, un festival celebru de colinde este transmis în întreaga lume. 

   Ne-am continuat itinerarul până am ajuns în dreptul altui colegiu, Clare College. La intrare, se menționează că accesul cu câini și biciclete este interzis, iar dacă aveți în plan să faceți un picnic sau să ascultați muzică, cu siguranță nu este locul potrivit. Colegiul Clare este al doilea cel mai vechi dintre cele 31 de colegii din Cambridge, iar clădirea acestuia a fost ridicată în 1326. În 1336, Elizabeth de Burgo, verișoara regelui Eduard al III-lea a înființat un colegiu care, trei ani mai târziu, era deja cunoscut sub numele de Clare Hall. Din 1856, are denumirea pe care o poartă și astăzi. Acum, când scriu articolul și mai revăd pozele, observ la cât de multe colegii am ajuns în această vacanță. 

   Nu am ratat Trinity College, unde se menționează că poți vizita capela și biblioteca când porțile sunt deschise, însă în foarte mare liniște. Istoria acestuia datează din timpul domniei lui Henric al VIII-lea, care l-a fondat în 1546. Sala regelui a fost înființată de Eduard al II-lea în 1317 și reînnoită de Eduard al III-lea în 1337. Steagul Trinity, ridicat la ocazii speciale, are ca model steagul regal al lui Eduard al III-lea. Frumusețea și dimensiunile curților Trinity atrag turiști din întreaga lume. 

   De altfel, toate curțile colegiilor vizitate sunt impunătoare, cu multă verdeață și liniște în jurul lor, iar energia emanată este una tare pozitivă. 

   Printre atâtea colegii și biserici am întâlnit în drumul nostru și un mall, dar și locuri de informare, de unde ne-am orientat și către alte puncte de atracție. În oraș, am observat foarte multe biciclete, numeroase stăteau nefolosite în spațiile de închiriat, însă erau destule și în trafic. Am trecut la un moment dat pe lângă niște studenți care vorbeau limba română și m-a luat nostalgia anilor de facultate și m-am gândit pentru câteva secunde cum ar fi fost să fi urmat facultatea aici. Sunt atât de multe alternative, însă și costurile sunt pe măsură. 

   Ne-am oprit pe un pod și am admirat bărcile pline cu turiști, care se plimbau relaxați pe canale. Câteva minute mai târziu, zăboveam pe o bancă din parc, timp în care am observat grupuri de studenți care se relaxau și care schimbau impresii despre cursurile de la școală. 

   Timpul pe care îl mai aveam de petrecut în orașul Cambridge nu mai era așa de mult. Am făcut câteva poze și în dreptul clădirii St John’s College, ce datează din 1511. Printre foștii studenți ai acestui colegiu se numără persoane publice, prim-miniștri, oameni politici și de știință, antreprenori celebri, artiști și nominalizați/câștigători ai premiului Nobel. 

   Ultima biserică pe lângă care am trecut a fost Parish Church of St Clement, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea, ce are o lungă istorie. Puteți citi detalii despre toate aceste biserici pe site-urile de specialitate. 

   Dacă mă gândesc la orașul Cambridge, aș împărți totul în trei secțiuni: colegii, biserici și timp liber (biciclete, plimbări cu barca, picnic în parcuri). Mă bucur că am ales acest oraș pentru lista scurtă de orașe vizitate în concediul din 2015, dar îi mulțumesc mai ales prietenei mele, căci până la urmă ea a venit cu ideea. Cred că este interesant să vii în vizită aici împreună cu copilul, poate când acesta are 15-16 ani, să vadă cât de mult rezonează cu acest loc. Din punctul meu de vedere, acesta ar fi o soluție bună pentru continuarea studiilor. Așadar, o mare apreciere pentru acest frumos oraș englezesc. 

Kingston upon Hull, fascinantul oraş- port şi Tealby, un sat superb (mai 2015)

Ziua 4 (25.05)

   După micul dejun, am coborât în parcare, iar în drum spre mașină, am observat vizavi de noi o altă clădire cu arhitectură deosebită. Dacă în prima zi am fost foarte surprinși de spitalul din oraș, de această dată o altă poveste interesantă mi-a captat atenția. Gară sau bloc cu apartamente? Imediat, prietena noastră ne-a clarificat dilema apărută 😊. Linia de Est Lincolnshire a ajuns să fie construită până în Louth în anul 1847, gara din Louth fiind a treia ca mărime din Lincolnshire la vremea respectivă. De altfel, grandoarea stației reflectă importanța ei de atunci. Ascensiunea rutieră după Primul Război Mondial a condus la declin feroviar, dar, din fericire, cu câțiva ani în urmă, când primăria a renunțat la gara din oraș, clădirea stației a supraviețuit și a fost transformată într-un bloc cu apartamente. În acest fel, actualul bloc este fosta gară a orașului. Mi s-a răspuns și la această întrebare într-un mod în care să mă facă să exclam iar uau!. O poveste superbă!

   Această zi i-a fost dedicată altui oraș. Am ajuns în Kingston upon Hull după ce am trecut peste impunătorul pod Humber, construit în 1981, la acea vreme fiind cel mai lung pod din lume. Traversarea lui implică și achitarea unei taxe. Prietena noastră ne povestea că o amică româncă de-ale ei, stabilită în Anglia, a fost cerută în căsătorie pe acest pod. În oraș, ne-am oprit la acvariul The Deep, care este unul dintre cele mai spectaculoase acvarii din Europa, situat poate chiar printre primele zece la nivel european. Aici, se află peste 3.500 de pești, inclusiv rechini. Construcția a fost realizată în 2002, iar în cei 18 ani de existență, a atras foarte mulți turiști. Fără îndoială că acest acvariu face parte dintre primele trei obiective turistice de vizitat în acest oraș. Interesant este că The Deep nu primește nicio finanțare, așa că depinde în totalitate de vânzările biletelor și de veniturile de la magazinul, restaurantul și cafeneaua din incintă. Aceste venituri sunt folosite și în proiectele de conservare și cercetare la care iau parte cei care lucrează aici. Se organizează și numeroase evenimente, chiar seri de discotecă, care sunt, până la urmă, surse bune de venit 😊. 

   De aici, am intrat efectiv în oraș, trecând peste un pasaj pietonal și am făcut câteva fotografii lângă Holy Trinity, catedrală anglicană cu o vechime de peste 700 de ani. De asemenea, în centrul orașului, am petrecut câteva clipe făcând poze lângă statuia ridicată în memoria lui William al III-lea. Despre Hull aș mai menționa că este un oraș cu ieșire la mare, iar dacă locuiești în zonă, te poți alimenta zilnic cu pește proaspăt de la piețele din oraș sau direct din port. Încă un lucru care mi-a atras rapid atenția a fost că acest oraș are legătură prin feribot cu Olanda și Belgia. 

   Am părăsit orașul și ne-am îndreptat spre Tealby, un superb sat în care o proprietate costă cât zece apartamente confort 1, în cea mai bună zonă din București. Mi-a plăcut la nebunie acest sat foarte intim, extrem de curat și liniștit, iar cele două-trei ore petrecute aici ne-au încărcat cu energie cât pentru o săptămână. La anumite puncte de informare, se menționează că a fost premiat la diferite concursuri. La una dintre căsuțe, am găsit o pancartă prin care se atesta că este cea mai veche din sat, fiind construită în 1685. În părculețul frumos amenajat am găsit o tiroliană😊, iar pe poarta de acces este amintit că intrarea trebuie lăsată liberă pentru mașina de grădinărit și pentru ambulanță. Nu am părăsit satul fără a bea o bere rece și o tărie pe măsură, iar pentru a ne relaxa am stat pe terasa superbului pub The Kings Head, cel mai vechi bar din Lincolnshire (1367). Aici, se organizează în fiecare miercuri, de la 21:00, Quiz Night. De altfel, am observat și în Grecia, pe insulele unde sunt foarte mulți englezi, că aceștia pun mare accent pe distracție prin momente de tip Quiz. Am întâlnit acest concept foarte bine implementat într-un local de noapte de pe insula Skiathos, unde, din întreaga clientelă, peste 90% erau englezi. 

   Pe drumul de întoarcere către Louth, nu aveam cum să nu admir calitatea drumurilor, chiar și a celor de țară. Peste tot sunt marcatoare de limitare a vitezei, iar pe asfalt, este scris la anumite distanțe ,,SLOW”, acolo unde situația impune acest lucru.

Scotia – Edinburg, oraşul desprins dintr-un basm (mai 2015)

Ziua 5 (26.05)

   A urmat o perioadă de patru zile în care ne-am despărțit de prietena noastră și am plecat spre Scoția. În dimineața zilei de 26 mai, am pornit spre Edinburgh. Lipsa de experiență de la vremea respectivă ne-a făcut să cumpărăm biletele de tren Anglia – Scoția cu câteva zile înainte de plecare. Eram deja în Anglia când le-am achiziționat. Interesant este că prețul a fost aproximativ egal cu prețul avionului din România până în Anglia. 

   Această țară este recunoscută pentru siguranță, iar dintre toate locurile vizitate până acum, aici am resimțit cel mai tare acest lucru. Un exemplu care îmi vine în minte este faptul că în gară există desenat direct pe peron ,,Mind the gap” și se menționează, de asemenea, locul exact în care va opri vagonul. După câteva ore petrecute în tren, am ajuns în gara din Edinburgh, iar de aici, am setat pe GPS cazarea noastră. Mai multe detalii cu privire la hotelul în care am stat găsiți aici. 

   Drumul parcurs cu trenul a fost extrem de plăcut și tot timpul am admirat panorama încântătoare care se vedea din vagonul nostru. 

   Edinburgh este un oraș medieval superb. În vârful dealului se zărește impunătorul Edinburgh Castle, care, de fapt, urmează orașul  la fiecare pas. Nu cred că există loc aici, mai ales în zona centrală, din care să nu se vadă minunatul castel. Orașul este despărțit practic de Princes Street, care îl traversează de la est la vest, paralel cu castelul și trece pe lângă gară. Un magazin Vodafone mi-a sărit în ochi, care era la loc de cinste pe frumosul bulevard. La sud de această arteră principală se regăsește orașul vechi, cu străzi strâmte și cu un aer aparte, iar la nord, în contrast cu acesta, orașul nou, cu un aspect simetric dat de străzile largi și drepte. New Town este centrul aglomerat al vieții profesionale, comerciale și de afaceri a orașului, dominat de magazine, bănci și birouri. Am închis ochii pentru câteva clipe și m-am gândit cum ar fi să lucrez acolo. Prin capitala sa, Scoția reprezintă un loc cu care noi am rezonat foarte mult. Nici măcar ploaia măruntă nu ne-a displăcut ☺. De altfel, în fiecare zi a plouat, iar vremea s-a schimbat de la o oră la alta. Nu cred că m-am mai plimbat cu umbrela pe undeva prin Europa cât m-am plimbat aici 😊. 

   Imediat după check-in, ne-am îndreptat spre primul nostru obiectiv, Harrison Park, unde vă puteți relaxa, uitând efectiv de cotidian. În apropierea parcului, găsiți Union Canal. Într-o zi însorită, acest loc pitoresc este perfect pentru o plimbare ușoară. De aici, puteți închiria caiace sau alte ambarcațiuni. 

   În aceeași zi am vizitat Christ Church Morningside, care datează din 1876, păstrând și în prezent picturi originale. De aici, ne-am îndreptat spre St John’s, biserică a cărei construcție a început în 1816. Mai târziu, am trecut pe lângă sala de concerte The Usher Hall și am făcut câteva poze de afară. Aceasta are o acustică foarte bună și și-a deschis porțile în 1914, având o capacitate de aproximativ 2.000 de locuri. Am profitat de timpul petrecut în Scoția și am mâncat o porție de fish & chips, care, din punctul meu de vedere, a fost mult mai bună decât cea din Anglia. 

   Seara, am trecut printr-un cartier din apropierea cazării, format din blocuri noi, superbe, cu parcări multiple, zonă care transmitea o energie foarte bună. 

Ziua 6 (27.05)

   Am început ziua cu un excelent mic dejun scoțian, după care ne-am îndreptat spre Edinburgh Castle. După ce am stat la o coadă foarte lungă și le-am răspuns politicos domnilor de la ghișeu care este țara noastră de origine, am intrat într-o lume plină de istorie și am rămas fascinați acolo preț de câteva ceasuri. Fără îndoială că vizitarea acestui obiectiv turistic merită toți banii. Nu întâmplător a fost votat ca atracția numărul unu în Scoția, căci îți prezintă foarte multă istorie: Capela Sf. Margareta datează din secolul al XII-lea, Sala Mare a fost ridicată de Iacov al IV-lea în jurul anul 1510. Half Moon Battery a fost construită de către Regele Morton la finele secolului al XVI-lea, iar Memorialul Național de Război a fost înălțat după Primul Război Mondial. Puteți opta pentru o vizită cu ghid sau pentru ghid audio. 

   Castelul are anual peste două milioane de vizitatori, ceea ce îl face să fie cea mai vizitată atracție turistică din Scoția. Totodată, aici se organizează Festivalul de la Edinburgh. Nu voi insista prea mult asupra istoriei castelului, căci dacă doriți să vă documentați, găsiți pe internet câteva site-uri foarte bine structurate, dar și pentru că mi se pare mult mai interesant să ascultați live povestea istorică și arhitecturală. Înainte de a părăsi curtea castelului, am făcut câteva poze cu scoțieni autentici, îmbrăcați în kilt, dar și cu garda de la una dintre porți. 

   Odată ieșiți de aici, în apropierea castelului, am trecut pe lângă o zonă în care se lucra de zori cu macarale; firmele specializate în construcții ridicau etaje în cateva zile, cât alții (nu spun unde) în ani. Este clar o zonă în continuă dezvoltare. Ne-am oprit la câteva magazine de suvenire, de unde am cumpărat magneți. 

   La doar câteva minute de castel, se găsește Camera Obscura & World of Illusions. Am intrat și am petrecut o oră distractivă pe nivelurile acestei atracții turistice. Interesant este că acest spațiu a fost deschis pentru prima oară în 1835 și se află pe același loc din zona veche a orașului încă de atunci. Încă un lucru, nota 4.6/5.0 din aproape 5.000 de recenzii de pe google.com aduce un plus de interes pentru acest obiectiv. 

   În aceeași zi, am trecut pe lângă The Edinburgh Dungeon – Fear is a funny thing, atracție turistică subterană din centrul orașului. Dacă vreți să aveți parte de spectacole live legate de istoria scoțiană, într-un stil distractiv și înfricoșător deopotrivă, vă recomand să veniți aici. Noi nu am intrat, deși am negociat cu iubita mea câteva minute. Probabil că dacă vom reveni în Edinburgh vom vizita și acest obiectiv despre care îmi aduc aminte că se află lângă o pietonală din apropierea gării. 

Ziua 7 (28. 05)

   O nouă zi, un nou mic dejun senzațional și după câteva cuvinte schimbate cu gazda noastră privind anul în care a nins ultima oară în Edinburgh, eram deja pregătiți de drum. Am plecat pe jos către Calton Hill, care se află în apropierea unui capăt al Princes Street, oferindu-vă o panoramă uimitoare a mai multe obiective din oraș: Castelul din Edinburgh, Forth și Arthur’s Seat. Tot aici puteți vedea și Monumentul Național al Scoției și Monumentul Dugald Stewart. Nu în ultimul rând, se deschide o imagine perfectă a Mării Nordului, care întregește motivul pentru care Calton Hill poate reprezenta mai mult decât un punct de atins în deplasarea voastră. Îmi amintesc că ne-a prins ploaia și ne-am adăpostit pentru câteva minute, la fel ca ceilalți turiști de pe platou, sub unul dintre copaci. 

   Când ploaia s-a mai liniștit, ne-am pus în mișcare către The People’s Story Museum, atracție turistică păstrată pentru această zi. Acest muzeu foarte bine documentat este alegerea perfectă dacă vreți să aflați povestea poporului din Edinburgh, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în prezent. Puteți petrece aici 45-60 de minute fără să vă plictisiți. Nu părăsiți muzeul fără a vedea un film cu niște cetățeni din Edinburgh, care au crescut în oraș și au avut diferite meserii căutate în acele vremuri. 

   De aici, am plecat spre Holyrood Park, cunoscut drept Parcul Regal al Dealurilor, Parcul Regelui sau Parcul Reginei, care are mai multe paliere deluroase. Din vârful său, aflat la 251 de metri altitudine, se poate vedea o parte din oraș în toată splendoarea sa. Lacurile aflate în cadrul parcului îl face să fie și mai spectaculos. Holyrood Park datează din 1541 și se află în apropierea Universității din Edinburgh și la aproximativ 40 de minute de mers pe jos (doi kilometri) de Castelul din Edinburgh. Reprezintă un loc îndrăgit de locuitorii capitalei, fiind un punct de atracție atât pentru turiști, cât și pentru rezidenți. Din păcate, noi am prins o perioadă ploioasă și nu am reușit să-i dedicăm timpul cuvenit, astfel că ne-am plimbat doar la baza lui atât cât ne-a permis vremea. Îmi aduc aminte cu nostalgie un alt moment în care ne-am adăpostit sub pomii înalți aflați în apropierea parcului. Așa cum menționam mai devreme, cred că a fost cel mai ploios city break și, implicit, cel mai ploios oraș în care am mers 😊. Am petrecut însă mai mult timp în Holyrood Palace, vechea reședință a Mariei Stuart. Aici, în față, există o cafenea și un mic bistro, unde am luat prânzul. 

   Am trecut și pe lângă Scottish Veterans Residence, o organizație de caritate înființată în 1910 cu scopul de a oferi cazare veteranilor fără locuință – nu vă mai spun cât de bine arată această zonă. 

   Ei, bine, a venit și un moment interesant în Edinburgh. Am descoperit întâmplător o stradă minunată, pe care, dacă eram bine documentați de acasă, o aveam probabil de la început pe lista scurtă. Îmi pare bine că ne-am simțit inspirați să mergem pe acolo, pentru că ar fi fost cu adevărat păcat să o ratăm. Este vorba despre Royal Mile, principala arteră din Centrul Vechi, care face efectiv legătura dintre Castelul din Edinburgh și Palatul Holyrood, având o lungime de 1.5 kilometri. Royal Mile este cea mai aglomerată stradă turistică din orașul vechi și este formată din CastleHill (vest-est), Lawnmarket, High Street, Canongate și Abbey Strand. Pe de altă parte, cea mai aglomerată stradă din orașul nou este Princes Street, care se intersectează cu gara din Edinburgh, pe care am avut ocazia să o vedem când am coborât din tren.  

   Revenind la strada Royal Mile, am făcute câteva poze cu David Hume’s Statue, statuie aflată în fața St Giles Cathedral. Nu știam la vremea respectivă că tradiția locală menționează că o atingere a degetului lui David Hume este aducătoare de noroc. Începând cu anul 1997, când statuia publică a fost ridicată în Royal Mile, a devenit punct de interes pentru turiști. David Hume este un filosof scoțian, adept la empirismului și unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian. 

   După-amiaza ne-a prins într-un parc din apropierea cazării. Ne-am așezat liniștiți pe o bancă pentru a savura o clătită, dar momentul dulce s-a transformat în unul amuzant. Într-o fracțiune de secundă, clătita mea, care aștepta să fie mâncată și care se afla pe bancă, în dreapta mea … a dispărut 😊. A dispărut fiind efectiv furată de un cățel. Stăpâna acestuia a venit la noi să ne ceară scuze pentru incident și să întrebe cât o costă, însă eu i-am răspuns politicos că plăcerea a fost de partea mea 😊. 

   Ajunși în cameră după o zi cu adevărat plină, am constatat pentru prima și ultima oară până în prezent că aveam o bătătură imensă în talpă. Pe atunci nu aveam exercițiul pașilor. 

Ziua 8 (29.05)

   Urma să ne întoarcem în Anglia și puținul timp rămas la dispoziție l-am dedicat parcului de lângă gară. Chiar lângă parc am văzut într-una dintre zile un scoțian cu kilt. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că am văzut trei în total 😊: unul în curtea Castelului din Edinburgh, altul pe Royal Mile și ultimul pe pietonală, între gară și parc. Cu doi dintre aceștia ne-am pozat și am schimbat câteva cuvinte. 

   Vă recomand să petreceți una-două ore în Princes Street Gardens, parc de un verde ireal, cu o energie foarte autentică și nu în ultimul rând, plin de istorie. Puteți face fără probleme 30-50 de fotografii aici și nici nu vă dați seama când zboară timpul. Voi insista asupra unui singur obiectiv, Scott Monument, monument gotic victorian, ridicat în cinstea lui Sir Walter Scott, inaugurat în 1846. Construcția a fost realizată între 1840 și 1846. Reprezintă al doilea monument mai mare dedicat unui scriitor, după cel pentru José Martí din Havana. Scott Monument are o înălțime de 61 de metri și o serie de platforme de vizionare oferind vederi panoramice. Dacă aveți răbdare și dispoziție, vă recomand să urcați cele 287 de trepte până în vârf. Există mai multe variante de preț, în funcție de nivelul accesat, de vârstă: adult/copil sau dacă se vine în grup organizat. 

   Câteva ore mai târziu, ne-am urcat în tren și ne îndreptam spre Anglia, unde am fost așteptați de prietena noastră. Timpul care a mai rămas l-am folosit pentru a face cumpărături. 

   Ne-a plăcut foarte mult Scoția și sunt foarte încântat de acest city break. Dacă aș schimba ceva? Da, probabil aș dedica mai multe zile pentru a ieși în afara minunatului oraș. 

Lincoln, oraşul atracţiilor istorice  (mai 2015)

– continuare –

Ziua 9 (30.05)

    Timpul a trecut și ne aflam practic în ultimele două zile din acest frumos concediu. A sosit ziua programată pentru relaxare în apropiere de Louth. Am început cu participarea la un barbecue într-un parc de lângă Lincoln. Mi-au rămas câteva lucruri în minte. În primul rând, englezii sunt oameni normali, la fel ca noi, se distrează și socializează; clasica pătură era întinsă la loc de cinste pe iarbă, de fapt, sutele de pături erau întinse pe iarbă 😊. La acest târg, am mâncat un excelent burger cu multă ceapă prăjită. Zona de bâlci și cea de învârtitoare, în care s-a dat prietena mea, erau, de asemenea, prezente în acest perimetru 😊. Trebuia să se întâmple și ceva uau, care să mă impresioneze. Într-o parte laterală, pe o parcelă de pământ, separat de zona aglomerată, existau două elicoptere de salvare, cu echipajul aferent, iar copiii stăteau și le admirau îndeaproape. Povestea lor era aceea că în Lincolnshire, pe lângă sistemul de urgențe la care poate apela toată lumea, mai există un altul susținut de comunitate. Evenimentul din această zi era cu strângere de fonduri pentru întreținerea acestuia din urmă. O poveste impresionantă despre cum se fac lucrurile altfel, într-un mod cu totul și totul deosebit. 

    După câteva ceasuri petrecute acolo, am plecat să mâncăm o înghețată la Daisy Made Ice Cream, un loc extraordinar, de poveste, unde am savurat un desert de vis. Voi vorbi într-un articol separat despre cele mai bune înghețate mâncate până acum de mine prin Europa. De ce este un loc de poveste? Fiindcă poți lua din restaurant cornete și merge apoi să hrănești caprele din țarc, te poți juca cu iepurii. Aerul este curat și te poți bucura de această atmosferă pe una dintre băncuțele din parc. De asemenea, poți socializa cu prietenii departe de lumea dezlănțuită. De ce este o înghețată de vis? Pentru că este, pur și simplu, extraordinară, iar din câte am înțeles, este eco, făcută cu lapte din ferma proprie. 

    Seara s-a terminat jucând bowling și mi-a plăcut că ne-au listat rezultatele pentru a le păstra amintire. 

York, un oraș în care respiri istorie (mai 2015)

Ziua 10 (31.05)

   Am dedicat această zi orașului medieval York, care este extrem de căutat de turiștii din întreaga lume. Acesta are străzi pietruite și clădiri gotice pe care le puteți explora la pas. York a fost odată capitala unui teritoriu viking. Cum noi suntem fanii istoriei vikinge, acest oraș a picat cum nu se putea mai bine 😊. Puteți să vă întoarceți în timp pentru a afla mai multe și pentru a vă bucura de atracțiile, sunetele și mirosurile vieții vikinge la JORVIK Viking Centre. Noi ne-am început ziua în partea nouă a orașului, fiind un pic forțați de împrejurări. Cum prietena noastră știa că în York există o problemă foarte mare în ceea ce privește locurile de parcare, am lăsat mașina la un centru comercial de la marginea orașului, de unde am luat un autobuz. Când am coborât din autobuz, un aspect interesant mi s-a părut că acesta a oprit milimetric lângă trotuar și la nivel perfect cu el. O altă experiență care te lasă ,,fără cuvinte”. 

   Am început explorarea orașului cu nimeni altul decât cu York Minster. Întreg orașul se învârte în jurul catedralei gotice. Pentru o panoramă excepțională, vă recomand să urcați cele 275 de trepte. De aici, puteți admira acoperișurile vechilor și noilor clădiri, dar și priveliștea râului Ouse, care se scurge împrejurul orașului. Ulterior, nu ezitați să coborâți în camerele subterane, pentru a vedea exponatele ce au legătură cu trecutul clădirii. La vremea respectivă, nu știam toate astea și nu eram nici atât de documentat, așa că m-am bucurat de catedrală doar din afară. Interesant mi se pare că aceasta este cea mai mare în stil gotic din Europa de Nord. Am făcut câteva poze cu Constantin the Great, statuia de lângă catedrală, care îl reprezintă pe Constantin cel Mare. Constantin I, așezat pe tron, a fost dezvăluit în 1998 și comemorează învestirea lui Constantin ca Împărat Roman. 

   Am făcut poze și în fața bisericii St Michael le Belfrey, singura din York care a fost construită în secolul al XVI-lea, între 1525 și 1536, înlocuind o biserică medievală. Este cea mai mare biserică parohială de dinainte de Reformă din oraș. 

   De aici, am mers să vizităm Clifford’s Tower. Deși este unul dintre locurile îndrăgite din oraș, reprezintă singura parte rămasă din castelul York, care a fost cândva centrul de guvernare pentru nordul Angliei. Construcția inițială a avut un turn din lemn, după care reconstrucția a fost făcută din piatră. Aici, spațiul a servit și ca închisoare. Fiind un spațiu extrem de mic și vizita a fost pe măsură. Istoria legată de castel o găsiți în detaliu pe site-urile de specialitate. 

   Caruselul din zonă și rățuștele care se plimbau nestingherite pe stradă ne-au transpus câteva ore într-o lume de poveste. Am mers la pas pe sub podul din centrul orașului și ne-am îndreptat către Muzeul Trenurilor. Aici, găsiți peste un milion de obiecte legate de istoria căii ferate, dar și o colecție impresionantă de trenuri și accesorii, inclusiv singurul tren japonez aflat într-un muzeu în afara Japoniei. Nu se plătește taxă de intrare, însă există o taxă recomandată de câteva lire, pe care noi am respectat-o întocmai 😊. Vă recomand acest muzeu deoarece este impresionant și foarte bine gândit. Probabil este un obiectiv căruia trebuie să-i dedicați 90 de minute. 

   Apoi, am mai hoinărit pe strada The Shambles, înțesată cu clădiri tradiționale din secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, considerată una dintre cele mai bine conservate străzi medievale din lume. Aici, veți găsi multe magazine, cafenele și puburi. Strada are secțiuni atât de înguste, încât abia pot trece două persoane una pe lângă cealaltă. 

   În York, am regăsit încă o dată cafeneaua Starbucks aproape lipită de cafeneaua Costa și, din câte am înțeles, sunt principalele branduri din oraș, între acestea existând o concurență care merge până la a-și deschide cafenele una lângă alta. 

   Îmi pare rău că nu am apucat să mă plimb în York de-a lungul pereților orașului, construiți în secolul al XIII-lea, care reprezintă cele mai lungi ziduri ale unui oraș din toată Anglia, oferind un traseu de câțiva kilometri, care acoperă în mare măsură zona istorică. E nevoie de cel puțin două ore pentru traseul complet, având în vedere impresionantele priveliști ale clădirilor medievale și ale râului. 

   Am trecut și pe lângă York Museum Gardens, grădină deschisă din 1830, cu acces gratuit. Merită să vă plimbați cel puțin o jumătate de oră pe aici. În imediata apropiere am observat o clădire interesantă, The Judge’s Lodging, o casă foarte veche și impunătoare din oraș, construită între anii 1710 și 1727. Casa reprezintă un exemplu foarte timpuriu al stilului clasic care urma să devină popular de-a lungul secolului al XVIII-lea și este numită astăzi Casa Judecătorilor deoarece din 1806, aici au locuit judecătorii care lucrau în zonă. Etajul inferior este dedicat Camerelor Judecătorilor, un restaurant bine cotat în oraș, unde puteți bea o cafea sau chiar lua prânzul, bucurându-vă de o pauză binemeritată într-un loc plin de istorie. 

   În esență, York înseamnă cultură, istorie, cumpărături, artă, divertisment și timp liber. Și aici puteți face diferite excursii pe râu, o relaxare totală în care ghidul vă pune la curent cu istoria orașului. Puteți, de asemenea, închiria o bicicletă.

   Nu este clar un oraș de o zi, așa că vă recomand să rezervați două zile întregi pentru a înțelege cât mai bine ce oferă acest oraș magnific. 

   Am revenit cu autobuzul la ieșirea din oraș, unde aveam parcată mașina, și am început cumpărăturile în mallul de acolo. Îmi aduc aminte că prietena noastră și-a cumpărat un ceas minunat. Chiar, să o întreb dacă îl mai poartă 😊. 

Louth, un oraş autentic, intim şi plin de tradiţii (mai 2015)

continuare

   Reveniți în Louth, am avut parte de program de voie prin oraș. Am vizitat St James’ Church, biserică de o frumusețe arhitecturală aparte, vizitată anual de foarte mulți turiști, care datează din secolul al XV-lea. Este foarte bine poziționată în oraș, încât se vede cam de oriunde. Am avut ocazia să o analizez de aproape și chiar să fac o vizită în interiorul acesteia, unde am discutat ceva timp cu cineva dintre cei care se ocupau de biserică. 

   Seara, ne-am plimbat prin parcul Hubbard’s Hill, care a fost o oază de liniște. Am avut șansa să vedem și să fotografiem mulți iepuri sălbatici, care fugeau nestingheriți pe acolo. Mi-a plăcut foarte mult pentru că nu era aglomerat. 

Ziua 11 (1.06)

   Am plecat spre țară nu înainte de a face o scurtă și ultimă plimbare prin Louth, timp pe care l-am folosit pentru mici cumpărături. Am intrat într-un oficiu poștal care ne-a lăsat fără cuvinte: curățenie, tradiție, multe vederi. 

   Câteva ore mai târziu, plecam spre aeroport, unde ne-am despărțit de prietena noastră cu promisiunea că vom reveni într-o bună zi în Anglia pentru un alt concediu. După ce i-am mulțumit pentru ospitalitatea de care a dat dovadă și pentru că ne-a fost gazdă, ne-am îndreptat spre zonele de securitate și check-in ale aeroportului, pentru a aștepta ulterior avionul cu destinația România. Ne-a ajutat și zborul companiei Wizz Air, care a avut o oră foarte bună de retur, 19:35, ajungând în România la 00:55. 

   Așa s-a terminat frumosul concediu de 11 zile în Regatul Unit al Marii Britanii. Am fost bucuroși că am văzut Anglia autentică acoperind mai multe orașe din nordul țării, dar și pentru că am descoperit o parte din frumoasa Scoție.

Tabloul de cheltuieli de mai jos are titlu informativ, căci trebuie să țineți cont că prețul este dinamic și clar variază de la o perioadă la alta. De asemenea, cuprinde doar o parte din cheltuieli.

Tablou de cheltuieli