Samothraki, o insulă mai puțin comercială sau insula celor care caută un altfel de Trash the dress (iunie 2019)

În luna mai 2019, m-am căsătorit cu frumoasa mea soţie, iar nunta a avut ca tematică Grecia. Pot doar să vă spun cum a fost realizată până în cel mai mic detaliu. A fost o nuntă făcută aşa cum ne-am dorit, fără să facem rabat de la nimic, pentru noi, fiind foarte important să se apropie de perfecţiune şi lumea invitată să se simtă extraordinar.

Cum nunta a avut această tematică, automat și sesiunea Trash the dress a fost programată în acelaşi stil. Astfel, am rezervat câteva nopţi pe insula Samothraki, unde am mers cu o echipă de fotografi profesionişti, de fapt, chiar cu echipa de fotografi de la nunta noastră.

Samothraki este o insulă mică, situată în nordul Mării Egee, foarte aproape de granița cu Turcia. Am mai fost pe această insulă în anul 2016, iar din acel moment, am rămas foarte încântaţi de experienţa trăită per total acolo.

Am ales această insulă pentru Trash the dress, fiindcă ne-am dorit o destinaţie foarte aproape de România şi, totodată, să fie o insulă cât mai sălbatică. Un alt motiv l-a reprezentat faptul că nu ne doream să întrerupem anii de mers în Grecia, căci, în perioada 2012-2019, am ajuns an de an, fără întrerupere (8 ani la rând). Avem la activ 72 de nopţi petrecute în Grecia, cu o medie de 9 nopţi/sejur.

Deşi am avut 3 ani cu câte 14 nopţi de cazare (2014, 2015 și 2017), media o scad anii 2018 şi 2019, cu 5, respectiv 4 nopţi de cazare. Cu puţin peste 2 luni din viaţă petrecute prin Grecia, pot spune că aceasta a intrat foarte mult în rutina noastră sau, altfel spus, în ADN-ul nostru. Chiar dacă alegem an de an alte destinaţii, ne dorim să avem câteva zile dedicate şi Greciei, pentru a nu pierde contactul cu aceasta. Cu cât ne apropiem mai mult de sezonul cald, dorul creşte direct proporţional cu zilele rămase până la reîntâlnirea cu frumoasa ţară.

Ziua 1 (20.06)

În data de 20 iunie, am plecat din București cu rezervorul plin şi, după o realimentare în Giurgiu, ne-am îndreptat spre vama Giurgiu-Ruse. Am stat destul de mult blocaţi la vamă, după care, odată intraţi în Bulgaria, ne-am oprit pentru rovinietă.

Ca să ajungeți din Bucureşti în Alexandroupolis, aveți nevoie de 7-8 ore. Pentru a ajunge din Bulgaria în Grecia, am ales, ca în anul 2016, vama Ormenio, în detrimentul celei de la Makaza. Inspiraţia a fost de nota 10, pentru că nu cred că am zărit mai mult de 3-4 maşini pe ambele sensuri în apropierea punctului de frontieră, la fel cum nu am văzut nici după ce am trecut de acesta.

Din Alexandroupolis în Samothraki am trecut cu feribotul celor de la Saos. Vă recomand să verificați calendarul direct pe site-ul http://www.saos.gr/.

La fel ca în anul 2016, am avut senzaţia că foarte puțini erau turiști pe vas și că peste 80% dintre pasageri erau localnici. Până ajungeți în principalul port din Samothraki, Kamariotissa, călătoria durează aproximativ două ore și jumătate.

După orele petrecute pe navă, am ajuns în portul Kamariotissa, probabil unul dintre cele mai active și pline de viață sate de pe insulă. Aici, veți găsi o promenadă lungă, poziționată paralel cu strada principală și cu marea.

Kamariotissa poate reprezenta o soluție bună și pentru cazare, căci se găsesc aici multe hoteluri și pensiuni cu recenzii bune pe site-urile de specialitate. Dacă tot v-am făcut această recomandare, vă pot spune că şi noi am ales pentru acest an o cazare direct în zona portului şi am fost foarte inspiraţi din toate punctele de vedere. Detalii privind cazarea găsiți aici.

Pentru că era deja foarte târziu când am ajuns pe insulă, nu am mai avut timp să facem prea multe lucruri. Am decis să mergem în capitala veche şi să vedem unde va fi mare parte din munca de a doua zi, iar apoi să luăm cina. Ora 20.00 ne găsea în Chora, o capitală într-adevăr superbă, fiind o adevărată plăcere să ne reîntâlnim cu vibe-ul de acolo.

Am ajuns şi în punctul 0, unde se află castelul și cetatea din Chora, iar dacă aveți noroc să le găsiți deschise, le puteți vizita. Nu a fost cazul pentru noi în seara respectivă. De aici, ne-am îndreptat spre taverna O Psaras Fish Tavern, unde am cinat. Am ales din meniu specialităţi pescăreşti proaspete. Ne-a plăcut taverna, iar adevărul este că la acest capitol, insula stă foarte bine, cu foarte multe taverne de nota 10 (cu vibe inclus).

Cam aceasta a fost prima zi petrecută în Samothraki, în care ne-am reîntâlnit cu frumoasa insulă.

 Ziua 2 (21.06)

Nu prea îmi amintesc foarte multe din cele întâmplate după micul dejun, ştiu doar că a fost o zi extrem de plină, în care am muncit foarte mult, încât am avut senzația că mă aflu pe un platou de filmare și că am tras foarte multe duble. A ieşit un Trash the dress cu foarte mult video, dar şi cu multe poze. De altfel, aveţi mai jos câteva materiale pentru inspiraţie.

Încă ceva, mare parte din zi am petrecut-o pe plaja-etalon a insulei, Pachia Ammos, singura cu nisip, situată pe țărmul sudic. Zona este ferită de curenții puternici, căci este încadrată de două stânci impresionante. Pe una dintre ele chiar ne-am cocoţat până în cel mai înalt punct posibil, îmbrăcaţi în costume de gală.

Câteva aspecte pozitive ale plajei: este întinsă, drumul până acolo este accesibil și există și o tavernă unde puteți mânca sau de unde puteți cumpăra băuturi reci. Faţă de anul 2016, a apărut şi un bar pe plajă. Se vorbește foarte mult româneşte şi e singurul loc de pe toată insula unde am găsit bere fără alcool. Pe plajă se află șezlonguri, puse la dispoziție de cei care administrează taverna, însă există și colțuri mai retrase și, totodată, mai îndepărtate de plajă, unde puteți fugi de zona mai comercială.

Câteva ore mai târziu, am ajuns şi în Chora, unde am continuat sesiunea foto până soarele a apus de tot. La întoarcere, am trecut pe lângă un complex interesant, de unde am luat şi o carte de vizită, loc în care am găsit câteva familii minunate de români şi unde am mai prins câteva cadre foarte frumoase. Chiar cred că acest loc poate reprezenta o destinație perfectă pentru un concediu de mai multe familii, cu atât mai mult cu cât gazdele sunt foarte prietenoase, aspect remarcat în puţinul timp petrecut acolo. Numele hotelului este Archondissa. Aşa cum menţionam, cred că merită să citiţi câteva recenzii despre el.

Am cinat la Synantisi Taverns, în Kamariotissa, la doar câteva minute de hotelul nostru. Taverna este bună. Îmi aduc aminte că am mâncat bine în seara respectivă sau, cel puţin, a fost o cină meritată după o zi istovitoare. Tot acolo am discutat cu un grup de români de la masa vecină și le-am făcut câteva recomandări privind insula.

Ziua 3 (22.06)

În acest Trash the dress, am avut în plan să fac o sesiune foto şi la Sanctuary of the Great Gods, unde edificiile majore sunt: o poartă remarcabilă dedicată Marilor Zei, Cercul Sacru și o clădire mare, din marmură, cu un rol-cheie în închinarea în fața Marilor Zei. Acestora li se adaugă monumentul Nike și alte construcții cu o deosebită valoare istorică. Din păcate, cu o zi înainte, când am ajuns acolo, am găsit închis, deşi am ajuns în timpul programului de lucru.  Am găsit ca alternativă sa facem poze în perimetrul respectiv, dar în afara sanctuarului.

În prima parte a zilei, am mai făcut câteva fotografii pentru Trash the dress, după care am luat prânzul la taverna To Akroyiali. Aici, proprietarul este foarte implicat, majoritatea turiştilor sunt români, parcarea este plină cu maşini de România, iar meniul de la restaurant are o rubrică şi în limba română. Chiar lângă masa noastră au stat doua familii de români, cu care am schimbat câteva vorbe. De altfel, urma să ne reîntâlnim cu ei pe continent, în Alexandroupolis.

După ce am luat masa, ne-am îndreptat spre singura plajă cu nisip de pe insulă, Pachia Ammos, pentru unicul nostru moment de relaxare.

Nu vă imaginaţi că am avut tot timpul din lume, cred că am stat pe plajă între orele 14.00-16.30, ştiind că în doar câteva ore urma să plecăm spre continent.

Accesati aici pentru continuare articol Alexandropolis (iunie 2019 )

Accesați aici pentru Samothraki ( iunie 2016 ) și aici pentru Alexandropolis (iunie 2016 )