Torino, un oraș cu farmec aparte (octombrie 2021)

Dacă mă raportez la ultimii 8 ani de zile, aproape în fiecare an, am organizat o băiețească. Firește, grupul a suferit modificări de structură de-a lungul timpului, dar tradiția a mers mai departe.

În timpul liber am ascultat mai multe podcasturi, în care diferite vedete din România au precizat că se țin recurent de o băiețească, pe motiv că îi energizează și îi ajută în viața de cuplu. Evident,  este indicat să existe o replică asemănătoare și în cazul fetelor.

Pentru toamna anului 2021 am ales Italia, țara fiind pe lista verde cu un grad de peste 70% din populație vaccinată anti-covid, ne-a făcut decizia mult mai ușoară, astfel,orașul Torino a fost alegerea noastră pentru anul acesta.

Torino se află în nordul Italiei și este al patrulea cel mai populat oraș din țară, fiind capitala regiunii Piemonte. Cu o populație puțin sub un milion de locuitori, Torino este devansat la acest capitol de Roma, Milano și Napoli. Orașul nu este turistic, dar obiectivele lui îl recomandă fără doar și poate pentru un city break.

Cu Alpii la vest și la nord și cu râul Pad care traversează orașul de la sud la nord, când ajungi într-o zonă panoramica, view-ul care se deschide este minunat.

Este interesant de știut că primii coloniști ai regiunii au fost Taurinii, un vechi popor celt-ligurian de aici și denumirea orașului de Turin (taur de talie mică). Orașul a devenit ulterior un castr roman, un post comercial medieval, sediul Casei Savoia și prima capitală a Italiei unificate. În 1861 Torino a devenit prima capitală a Italiei, după care  în 1865 capitala a fost mutată la Florența, ca apoi din 1870 până în zilele noastre să fie la Roma.

Torino a organizat Jocurilor Olimpice de iarnă din 2006, fiind pentru a doua oară când Italia organiza o astfel de competiție, prima oară fiind în anul 1956.

Piemonte reprezintă una dintre cele mai bogate regiuni din Italia, ocupând locul 5  din 20 în topurile de specialitate, iar Torino după PIB ocupă locul 78 în lume raportat la puterea de cumpărare.

Orașul are o bogată cultură și istorie, fiind cunoscut pentru numeroasele sale galerii de artă, biserici, palate, opere de teatru și arhitectura clădirilor. De asemenea, microbiștii vor asocia numele orașului cu una dintre echipele rivale Juventus Torino fiind cea mai de succes echipă din istoria Italiei, care a câștigat 28 de titluri naționale (Seria A) sau F.C Torino. De altfel, în cele 4 zile de city break, am trecut pe lângă magazinele oficiale ale celor două cluburi, iar dacă ajungeam în oraș cu un week-end mai devreme, prindeam live derby-ul dintre cele două echipe.

Clima orașului este moderat continentală, cu ierni reci și umede și veri calde, astfel, în perioada 8-11 octombrie am prins o vreme ideală pentru plimbare. Chiar am fost curios să văd în câte ore am putea ajunge pe Coasta de Azur, iar gps-ul arăta puțin peste 3 ore. De altfel, granița cu Franța se află foarte aproape, fiind o alternativă bună de weekend pentru torinezi.

Dacă ajungeți în Torino iarna, este bine de știut că nu marea prezintă interes pentru turiști sau localnici ci muntele,  orașul fiind situat lângă două locuri foarte bune de ski: Breuil-Cervinia (foarte aproape de celebrul Matterhorn), şi Sestriere, fosta staţiune olimpică. Ambele se află cam la o oră de mers cu mașina de oraș.

Din punct de vedere linie aeriana, am ales compania Wizzair, bilete achiziționate în data de 9 septembrie la prețul de 98 lei dus-întors de persoană la care s-a mai adăugat locul pentru zborul spre Torino în valoare de 59 lei. Pentru retur, sistemul ne-a alocat un loc random fără extra cost. Așadar, prețul total pentru această deplasare a fost de 157 lei/persoană tur-retur.

Din punct de vedere al cazării, am ales Tomato Backpackers unde pentru o cameră single am plătit 648 lei pentru 3 nopți. Detalii privind cazarea găsiți aici.

Ziua 1 În aeroport a fost nebunie, am fost nevoiți să reluăm procedura de check-in la ghișeu unde am stat la coadă, de asemenea am stat la coadă la securitate si la prezentare acte, astfel încât am ajuns  în zona de lounge doar cât să luăm o gustare pe fugă. Cu tot timpul pierdut, am avut și de câștigat, pentru că am interacționat cu o domnișoară care se deplasa spre Torino la părinții ei  și ne-a prezentat mai multe variante de restaurante și obiective turistice, acestea consolidând și mai bine harta deja creată de mine în my maps.

La ora 14.10 am aterizat în Torino cu aproximativ 20 de minute mai devreme, iar din gară am ales un taxi în detrimentul variantei de tren care leagă aeroportul de centrul orașului, această variantă fiind optimă pentru o deplasare cât mai rapidă spre cazare.

Am ajuns la hotel și după procedura de check-in am plecat spre zona centrală a orașului pentru a lua prânzul. Ne-am stricat pofta de mâncare la patiseria Ficini cu câteva foietaje foarte bune.

După o bâjbâială prin oraș, am poposit la restaurantul Melomangio, nota 4.9/5.0 din 69 de recenzii unde am mâncat mai degrabă în stil de fast food.  După alte câteva ture în care am mai ars câteva calorii și am admirat arhitectura clădirilor, ne-am oprit La Jeanseria 35. Ca turul barurilor să fie complet am încercat și Caffetteria Antonelli 4.2/5.0 din 639 de recenzii. De altfel, caffetteria se află în Pza Vittorio Veneto și cum vibe-ul locului ne-a atras, am tot revenit  în zona respectivă și în zilele următoare.

Când ne-a prins foamea, variantele pentru o cină întârziată au fost extrem de limitate. Am luat cina la Ristorante Il Pascià 3.9/5.0 din 256 de recenzii. Fiind tot o mâncare de tip fast food, similar cea luată la prânz, nu am prea multe comentarii de făcut.

Noaptea târziu am reluat drumul spre hotel, nu înainte de a trece într-o plimbare pe lângă fluviul PAD. Fluviul Pad izvorăște din Alpii Cotici în apropiere de granița italo – franceză și se varsă în Marea Adriatică în apropiere de Veneția. Având o lungime de 652 km este fluviul cel mai lung din Italia și traversează Torino de la sud la nord. După lungime se află pe locul 35 în lume și în top 15 la nivel european.

Am ajuns la hotel și concluzia zilei a fost una menținută pe tot parcursul sejurului. Cei mai mulți tineri din Europa i-am văzut până acum în Torino, mii de tineri, seară se seară ocupau toate aleile orașului mai ales în zona centrală a acestuia.  Până la acest city break, locul 1 îl deținea în topul meu, orașul grec Salonic, unde promenada și zona centrală era arhiplină de tineret.

Cam aceasta a fost prima noastă zi în frumosul oraș italian.

Ziua 2

După micul dejun luat la Siciloso Pasticceria Siciliana unde ne-am delectat papilele gustative cu o sumedenie de specialități, ne-am continuat ziua cu o plimbare spre primele trei obiective, acestea fiind foarte apropiate între ele, pe direcția opusă zonei centrale, dacă ne raportăm la hotelul nostru. Ajunși în Parcul Valentino, prima oprire a fost la Castelul Valentino unde am prezentat green pass-ul de vaccinare și am trecut testul cu termometrul. Cum următoarea vizită cu ghid avea loc în aproximativ 20 de minute, am decis să mergem mai departe spre următorul reper al zilei, urmând să revenim aici mai târziu.

Castelul Valentino găzduiește în prezent sediul Facultății de Arhitectură a Universității Politehnice din Torino și a fost în trecut una din reședințele Casei Regale din Savoia, inclusă pe lista siturilor Patrimoniului Mondial UNESCO în 1997.

Castelul antic a fost cumpărat de ducele Emmanuel Philibert de Savoia, iar numele Valentino, menționat pentru prima dată în 1275 pare să provină de la sfântul Valentin ale cărui moaște au fost venerate într-o biserică care se afla în apropierea castelului. De asemenea, impresionantă este fațada clădirii care are un blazon imens al Casei de Savoia.

Clădirea are o formă de potcoavă, cu patru turnuri dreptunghiulare, câte unul la fiecare unghi și o curte interioară largă cu pavaj de marmură. Tavanele etajelor superioare false sunt clar în stil transalpino , un model recunoscut francez..

Influențele franțuzești provin din faptul că prințesa Christine Marie a Franței (1606–1663), soția lui Victor Amadeus I, care a locuit aici din 1630 a coordonat lucrările de remodelare a clădirii, lucrări care au început în jurul anului 1633 și au durat până în 1660.

Ulterior,  încetul cu încetul, clădirea a intrat într-o stare de degradare până la renovările care au fost efectuate în 1860, când castelul a fost ales ca sediu al facultății de inginerie din Torino;

Mai multe detalii aici 

Așadar, revenind la itinerarul zilei,  ne-am deplasat câteva sute metri mai departe către Satul Medieval acesta fiind o o replică fidelă a unui sat piemontez din secolul al XV-lea. A fost construit  în 1882-1884 pe malul stâng al râului PAD, datorită unei idei a lui Alfredo D’Andrade, arhitect eclectic portughez și medievalist și restaurator al multor castele și abații din Piemont acesta a fost inaugurat cu ocazia unei expoziții italiene care a avut loc între aprilie și noiembrie 1884.  Designerii s-au inspirat din peste 40 de situri și au refăcut caracteristicile artistice și arhitecturale ale clădirilor din secolul al XV-lea din Piemont și Valea Aosta.

Satul include străzi, piețe, fântâni, fortificații, decorațiuni și fresce, case reale și ateliere de meșteșugari, unde vizitatorii pot urmări lucrarea metalului și a hârtiei și cumpăra artefacte de diferite feluri, iar din 1942 a fost ridicat la rangul de muzeu. Detalii aici 

Am făcut câteva poze și am cumpărat ca degustare un grape de la un negustor aflat în curtea Satului Medieval, după care poze și iar poze. Foarte multe poze cu veverițele prietenoase din parcul Valentino au întregit tabloul acestor prime vizite ale zilei.

După o scurtă plimbare de câteva minute, am ajuns la Muzeul Cesare Lombroso de Antropologie Infracțională. De remarcat că în cadrul studiilor sale, Lombroso a colectat exemplare, multe biologice, precum numeroase cranii, dar și arme și alte relicve criminologice. În 1892, Lombroso a deschis un muzeu la Torino, iar printre colecțiile pe care le-a achiziționat pentru muzeu se numără sute de cranii de soldați și civili, specimene anatomice din „ținuturi îndepărtate”, precum și cele de criminali și nebuni, zeci de schelete complete, creiere și modele în ceară de „criminali naturali”. precum și „desene, fotografii, probe penale, secțiuni anatomice ale „nebunii și criminalii” și lucrările realizate de criminali în secolul trecut. Colecția muzeului este completată din 1909 cu capul lui Lombroso însuși, „perfect păstrat într-un recipient de sticlă”. Detalii găsiți aici 

Am revenit la Castelul Valentino, dar am avut surpriza că programul de vizită se terminase. Fără a avea o alternativă demnă de a fi luată în calcul, fără program de vizită duminica sau în altă zi din cursul săptămânii și cum altă sâmbătă nu mai prindeam pe aici, am declarat acest obiectiv pe jumătate ratat, fiind totuși mulțumiți că am admirat de afară frumoasa arhitectură a castelului.

Pentru că ne-a plăcut energia de la Caffetteria Antonelli am revenit acolo pentru un digestiv, după care am traversat zona centrală pentru a intra la Muzeul Egiptului unde am avut surpriza să găsim casele închise. Nici online nu a avut multe alternative, singura soluție optimă fiind cea prin care să cumpăram bilete cu tur ghidat inclus pentru ziua de luni, înainte de returul spre România.

Ne-am plimbat la liber prin oraș și am ajuns în dreptul Muzeul Risorgimentului, acesta fiind primul, cel mai mare și cel mai important dintre cele 23 de muzee din Italia dedicate Risorgimentului; şi singurul care poate fi considerat „național” conform unei legi din 1901, datorită colecțiilor bogate. Este găzduit în Palazzo Carignano din Torino. Nu am intrat acolo deși am văzut pe internet câteva poze interesante, dar am vizitat totuși după prânz târgul de antichități amenajat în fața muzeului.

Pentru masa de prânz am ales restaurantul Sfashion Cafe unde unul dintre ospătari era un conațional de-al nostru. Mâncarea de la restaurant a fost bună, acesta având nota 4.0/5.0 din 2000 de recenzii, iar servirea peste măsura așteptărilor, prietenii știu de ce :). S-a încercat la masa noastră paste, burrata și alte specialități tradiționale.

Restaurantul este lipit de intrarea în Galleria Subalpina, aceasta fiind unul dintre simbolurile orașului Torino. Galeria a fost proiectată de Pietro Carrera la sfârșitul anilor 1800 și reprezintă un model clasic de galerie comercială dedicată distracției burgheze. Structura preia configurația pasajelor tipice franceze prezente în orașul Paris. Aceasta este a treia galerie comercială din capitala piemontezei după Galleria Umberto I și Galleria Natta, aceasta din urmă însă distrusă în 1922.

Așadar, Galleria Subalpina este situată în centrul orașului, între Piazza Castello și Piazza Carlo Alberto dacă vă interesează să setați pe gps, iar dacă ajungeți aici este bine de știut  că această clădire adăpostește în interior o serie de magazine deschise publicului. Stilul tipic din secolul al XIX-lea al acestei galerii îi conferă o atmosferă de lux din alte timpuri, mai ales datorită influenței estetice puternice a artei renascentiste și a sculpturii baroce. De altfel, în interior se află numeroase lucrări ale celebrului sculptor Pietro Rubino. Detalii suplimentare aici 

După ce ne-am făcut siesta în târgul de antichități, am mers către Muzeul Cinematografiei. Ajunși în fața clădirii simbol a orașului Mole Antonelliana care domină orizontul orașului Torino, nu mai știam de ce sa fim impresionați mai întâi, de impunătoarea clădire sau de coada de la bilete.

Cum de s-a realizat un muzeu al cinematografiei în Torino? Primul blockbuster cinematografic, Cabiria a fost realizat în 1914 la Torino. A fost unul dintre primele filme lungi (două ore) și a fost vizionat în întreaga lume. Nu știu dacă a fost unul dintre motive, dar avea legătură cu subiectul și nu vrut să trec peste această mențiune.

Muzeul cinematografiei își are sediul înclădirea emblemă a orașului, nici un alt muzeu din lume nu își are sediul într-o clădire atât de înaltă, iar frumusețea arhitecturală, istoria și tradiția sa, merită toată atenția noastră. Mole Antonelliana a fost construită între 1863 și 1889, sub monarhia lui Vittorio Emanuele II și Umberto I și a fost cea mai înaltă clădire din piatră mulți ani de zile (168 de metri). Clădirea este chiar ilustrat pe reversul monedei italiene de 2 cenți și a fost emblema oficială a Jocurilor Olimpice de iarnă din 2006. Un alt lucru interesant care are legătură cu clădirea simbol, când zici că sâmbătă este derby Juventus- FC Torino, spui de fapt că este Derby della Mole.

Mole urma să fie construită de comunitatea evreiască pentru a fi folosită ca sinagogă, dar din cauza unor probleme economice și de planificare, proiectul a eșuat și a fost preluat mai departe de administrația orașului în 1878.

De 25 de ani, Mole Antonelliana este locația Muzeului Național al Cinematografiei (1996), iar în interiorul muzeului găsim ilustrată istoria cinematografiei, de la origini până în zilele noastre.

Cuvântul „cinema” provine de fapt din greaca veche „kinema”, care înseamnă „mișcare”. Ennio Flaiano, un important scriitor și dramaturg italian, spunea că „cinemaul este singura formă de artă în care operele se mișcă și spectatorul rămâne static”.

Ca experiență, mi-a plăcut pe de o parte că am descoperit vechi trucuri cinematografice ascunse și efecte speciale folosite într-o perioadă în care tehnologia și efectele speciale erau în general necunoscute, dar mi-a plăcut în egală măsură zona de relaxare pe canapelele din open space unde vă puteți relaxa și puteți viziona confortabil imagini și videoclipuri în timp ce priviți uimitoarea zonă de deasupra și designului din partea superioară al Mole Antonelliana asta dacă nu adormiți între timp, iar prietenii știu de ce :). Cine vrea, poate vizita și zona modernă unde se pot utiliza echipamente virtuale.

Nu mi-a plăcut însă, că biletele combinate de la ghișeu cu posibilitatea de a urca până în partea superioară a clădirii erau epuizate și astfel am fost privați de accesul pe terasa situată la baza vârfului Antonellian, acesta fiind clar unul din punctele cheie ale orașului de unde se deschide o priveliște perfectă asupra acestuia. Liftul panoramic a fost instalat pentru sărbătorile de 100 de ani în 1961. Renovat în 1999, liftul de sticlă se ridică la 85 m prin centrul cupolei. Mai multe detalii despre clădire și muzeu găsiți aici / aici sau aici

Când am am ieșit pe ușa muzeului era deja semi-întuneric. Vibeul momentului ne-a trimis rapid la una din terasele de vis-a-vis. Am stat câteva ore aici de parcă și timpul rămăsese în loc, după care ne-am îndreptat spre zona centrală a orașului în căutarea unei terase pentru a lua cina.

În scurta plimbare am fost norocoși să găsim o masă la Porto din Savona 4.2/5.0 din 2400 de recenzii. După un aperitiv senzațional în care am încercat o varietate de specialități, ca fel principal am fost total neinspirat în alegerea făcută. Am comandat mixto fripto cu gândul la fructe de mare, dar de fapt m-am trezit cu o porție imensă de măruntaie de porc sau vită, nici nu mai contează. Chiar  dacă afară se lăsase răcoare, încălzitoarele de pe terasă și-au îndeplinit foarte bine rolul pentru care au fost create.

Am mai trecut si pe la clubul Xò care este de fapt un 3 în 1, club, restaurant și cafenea. Nu am fost prea încântați de alegerea făcută și 45 de minute mai târziu ne plimbam prin zona cea mai aglomerată a orașului prin mulțimea de tineri.

După ce am mai zăbovit la o terasă unde am fost serviți de un ospătar argentinian și unde promoția la berea Corona era mai bună ca la magazin, ne-am îndreptat agale spre hotel.

Lângă hotel parcă eram alți oameni, aveam senzația că suntem flămânzi, motiv pentru care am intrat la Istanbul Santasophia, nota 4.1/5.0 din185 recenzii. Vorba unui prieten din grup, parcă în city breakul ăsta s-a mâncat tot timpul.

În timp ce luam masa pe terasă, carabinierii și-au făcut prezența în zonă, iar mesajul transmis de angajații restaurantului a fost clar, după ora 3.00 dimineața fără băuturi alcoolice. Și cu o zi înainte am înțeles de la un localnic că se cam dă stingerea la ora 3.00. Pentru o țară vaccinată (70%) ora 3.00 am considerat-o ca fiind decentă.

Cam așa am petrecut o nouă zi în Torino..

Ziua 3

Am repetat experiența zilei anterioare și am luat micul dejun tot la Siciloso Pasticceria Siciliana, după care ne-am îndreptat pe jos spre Muzeul Automobilelor din Torino, acesta fiind la aproximativ  40 de minute de mers pe jos de hotelul nostru.

De ce s-a ales Torino și nu alt oraș din Italia pentru construcția unui astfel de muzeu? Aici au fost fondate Fiat, Lancia, Iveco, Pininfarina, Bertone, Giugiaro, Ghia, Cisitalia și astfel cred că am răspuns la întrebare.

Muzeul a fost deschis în 1960 și dedicat lui Giovanni Agnelli, fondatorul FIAT, după care a fost complet renovat în anul 2011.

Pe o suprafață de 11.000 de metri pătrați, Muzeul Național al Automobilului prezintă o colecție de peste 200 de mașini emblematice – produse în Italia, Franța, Marea Britanie, Germania, Spania, Țările de Jos și Statele Unite – datând din 1854 încoace.

Muzeul are, de asemenea, o sală de congrese, un centru de documentare, o instalație de restaurare a mașinilor, o bibliotecă, un spațiu educațional, un magazin și o cafenea.

Dacă ne interesează statisticile, Muzeul Național al Automobilului ocupă în foarte multe topuri, un loc în primele cinci la nivel european. Un exemplu este sursa de aici

Locul 1 AUTOWORLD MUSEUM, BRUSSELS, BELGIUM, Locul 2 CITÉ DE L’AUTOMOBILE, MULHOUSE, FRANCE- Muzeul auto național al Franței, Cité de l’Automobile, este cel mai mare de acest gen din lume. Situat în Mulhouse, regiunea Alsacia, foarte aproape de granița franceză cu Germania și găzduiește aproximativ 500 de modele, dublu și puțin față de cel din Torino, Locul 3 LOUWMAN MUSEUM, LEIDSESTRAATWEG, NETHERLANDS, Locul 4 MUSEO NAZIONALE DELL’AUTOMOBILE, TURIN, ITALY, Locul 5 THE NATIONAL MOTOR MUSEUM, BEAULIEU

Pentru cine este interesat să știe exact care sunt opțiunile prin Europa, lista o găsiți aici 

Este clar un muzeu pentru care merită să blocați câteva ore, iar dacă afară plouă și este frig, puteți vizita acest obiectiv turistic și jumătate de zi fără să vă plictisiți. Noi am votat după sfârșitul sejurului, iar muzeul acesta a cam reieșit ca fiind numărul 1 pentru aproape toți cei din grup.Detalii suplimentare despre muzeul din Torino găsiți aici 

La întoarcere am ales să revenim în centrul oraș cu autobuzul și am mers 15 stații până în apropierea Palatului Regal din Torino. Biletul pentru această deplasare l-am cumpărat cu cardul direct din mijlocul de transport în comun.

Am luat prânzul la Antica Salumeria Torino, restaurant pe care un prieten din grupul nostru a pus ochii încă din prima zi. Aici s-a făcut share pe o porție imensă de mozarella ( 1kg) asortată și cu alte aperitive, iar ca fel principal am încercat un hamburger.

De aici ne-am deplasat spre Palatul Regal din Torino, unde am achiziționat pe lângă biletul de intrare și un audio ghid. De-a lungul timpului am încercat mai multe variante de audio ghid, dar soluția aceasta mi-a fost total antipatică. Un telefon cu câteva youtuburi predefinite pe care trebuia să le răsfoiesc eu și să fac match în funcție de camera în care mă aflam, mult timp pierdut.

Palatul Regal din Torino (Palazzo Reale di Torino) este un palat din secolul al XVI-lea construit pentru Casa Savoia, care a condus Torino până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Construit inițial în secolul al XVI-lea, a fost modernizat de Christine Marie a Franței în secolul al XVII-lea.

Palatul a fost transformat în muzeu în 1946 și, iar din 1997 a intrat pe lista siturilor Patrimoniului Mondial UNESCO. Vizitatorii pot vizita apartamentele regale de la primul etaj, sala de bal, sala tronului, galeria și Biblioteca Regală, care afișează un autoportret al lui Leonardo da Vinci. Armeria Regală adiacentă are una dintre cele mai mari colecții de arme din lume.

La ieșire am întrebat dacă se poate vizita și alte camere despre care am citit pe internet, plus bucătăria regală, dar am aflat că accesul la acestea este restricționat publicului larg, fiind disponibile spre vizitare doar în regim privat la diferite evenimente.

Este bine de știut că în curtea palatului se află o cafenea cu deschidere spre grădina interioară. Mi-a plăcut vibe-ul de acolo și deși nu am stat la o masă acolo, e de luat în calcul.

Din acest moment am avut parte de plimbare la liber, nu mai aveam niciun un obiectiv de bifat pentru ziua respectivă așa că ne-am relaxat pe străzile destul de aglomerate. Gașca s-a oprit la o înghețată, iar eu la un pahar de fructe proaspete, locație în care am fost serviți de o româncă.

Am trecut și pe lângă un magazin interesant de articole casnice Kasanova+ după care ne-am oprit pentru o bere la Jazz Club Torino. Pentru că ne-am dorit să revenim in Pza Vittorio Veneto, am luat cina la Porto din Savona.

Parcă a fost mai frig, comparativ cu seara precedentă, dar atmosfera s-a încălzit când un alt român de-al nostru a cântat cu implicare la acordeon, și chiar ne-a făcut și o dedicație când am părăsit terasa.

Câteva secunde mai târziu am trecut pe lângă clubul Xò unde câteva cupluri de vârsta noastră dansau direct în fața hotelului pe o muzică nu doar plăcută dar și ritmată. Cu ocazia aceasta, mi-am amintit de un magazin cu produse din piele care mi-a atras atenția încă din prima zi BARONIO Borse Via Po, se află la doar 15 metri distanță de club.

Ne-am respectat rutina și ne-am oprit lângă hotel la Istanbul Santasophia pentru o porție de kebab și ayran.

Ziua 4

Am început ultima zi din city break-ul nostru cu procedura de check-out la hotel, după care ne-am îndreptat pe jos spre Muzeul Egiptului. La doar 2 minute distanță de muzeu, ne-am oprit la Busters Coffee pentru a lua micul dejun. A fost doar o opțiune, vis-a-vis de cafenea fiind și Farmacia Del Cambio, o altă variantă bună pentru un foietaj și o cafea.

Am intrat la Muzeul Egiptului și după ce am lăsat bagajele în loker-ul alocat, prima interacțiune în zona de securitate a fost cu o doamnă din România, după care,dialogul următor îl purtam deja cu ghidul nostru.

Muzeul Egiptului din Torino este al doilea cel mai mare și diversificat muzeu tematic, după cel existent în Cairo (din 2022 va fi în Cairo un alt muzeu imens dedicat  istoriei egiptene). Alte locații asemănătoare sau integrate în alte muzee naționale de prin Europa se găsesc și în orașe ca Londra, Barcelona, Berlin sau Copenhaga.

Muzeul Egiptean din Torino este de asemenea cel mai vechi muzeu egiptean din lume, acesta fiind fondat în 1824, dedicat exclusiv culturii și artei egiptene antice, colecția muzeului fiind subiect de interes pentru unii dintre cei mai importanți savanți ai istoriei. În 1824, regele Carol Felix al Sardiniei a unit colecția egiptologului padovan, Vitaliano Donati, cu descoperirile deținute de Casa de Savoia,  inaugurând astfel primul muzeu egiptean din lume.

Cu doar câțiva ani înainte, și ca urmare a campaniilor napoleoniene din Egipt, Bernardino Drovetti (piemontez care a servit ca consul general al Franței în timpul ocupației egiptene), a strâns 8.000 de obiecte: sarcofage, mumii, papirusuri, bijuterii și statui. Apoi, primul director al Muzeului, Ernesto Schiaparelli, a condus arheologii în noi săpături în Egipt, ducând la descoperirea a încă 30.000 de piese (instrumente artistice și cotidiene domestice) pe care să le adauge la colecția sa.

Așadar, Muzeul de Antichități Egiptene este compus din obiecte obținute de-a lungul secolelor, precum și în siturile de săpături, după cum ne-a prezentat chiar ghidul nostru.

De asemenea, uluitoare sunt statuile zeilor Isis și Sekhmet și statuia lui Ramses II, găsită de Vitaliano Donati în Templul lui Mut din Karnak.

Ca și curiozitate, doar în 2013, Muzeul Egiptean a înregistrat peste 540.000 de vizite, chiar mai multe decât în ​​2006, când Jocurile Olimpice de iarnă au adus peste 537.000 de vizitatori la muzeu.

Mai multe informații despre muzeu găsiți aici 

Unul dintre prieteni, urma ca două zile mai târziu să plece spre Egipt, această vizită fiind de bun augur mai ales pentru el. Clar, muzeul acesta a fost o alegere foarte bună pentru noi și alături de Muzeul Național al Automobilului și Muzeul Cinematografiei s-a conturat ca fiind un top trei foarte reușit pentru acest city break.

După ce am ieșit din muzeu, cu greu am găsit un taxi disponibil pentru deplasarea spre aeroport, asta pentru că am nimerit o zi de grevă în transportul public local.

Pentru că mi-am dorit să mă bucur de o înghețată italiană, nu am mai ratat ocazia în aeroport, unde am avut ocazia să savurez una dintre cele mai bune înghețate din viața mea, cu siguranță aceasta va prinde top cinci pe care urmează să îl fac în perioada următoare pe acest subiect.  Este de vorba de o înghețată de la Venchi gelateria. Detalii privind gelateria Venchi găsiți aici

Recunosc că a fost în plan să încerc în Torino o înghețată de la Grom, celebrul lanț gelato și-a deschis porțile la Torino, dar de câte ori m-a bătut gândul, coada imensă m-a ținut departe.

Zborul spre România a fost plin de turbulențe, dar timpul a trecut altfel pentru că m-am angrenat într –o discuție extrem de plăcută cu o doamnă din România care era stabilită de peste 10 ani în Torino și printre altele am mai aflat aspecte interesante despre frumosul oraș italian, spre exemplu am aflat că este unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, aspect confirmat la o scurtă căutare pe internet.

Importanța industrială a orașului a făcut ca Torino să sufere pagube mari în al Doilea Război Mondial. Liderul fascist al Italiei din cel de-al Doilea Război Mondial, Benito Mussolini, a subvenționat industria auto pentru a putea furniza vehicule armatei italiene. Acest lucru a făcut din Torino ținta bombardamentelor aliate. Datorită importanței sale pentru industria auto și economia italiană, Torino a înregistrat o recuperare rapidă după al Doilea Război Mondial.

În prezent, Torino este centrul industriei Italiei unde se fabrică de la:

• mașini, fiind principalul centru de producție pentru Fiat;
• vermouth, Piemontul fiind Regatul Vermutului, chiar curtea regală Savoia fiind primul mare promotor al vermutului. Noi am trecut în una din zile pe lângă muzeul vermutului, dar nu a reprezentat un interes imediat cât să ne oprim;
• ciocolată, aceasta din urmă a fost produsă aici înainte de a fi produsă în Elveția. Cu toate acestea, nu am văzut un muzeu la ciocolatei prin oraș. De asemenea, ciocolata cremă prin versiunea originală a tartinei Nutella a fost creată în 1946 la Torino de Pietro Ferrero, fondatorul companiei Ferrero;
• cafea, tot la Torino în anul 1895 s-a lansat și celebra cafea Lavazza de către Luigi Lavazza, cel care a deschis primul magazin în oraș. Pentru cei pasionați de cafea și nu numai, există muzeul Lavazza din Torino.

De altfel, am avut o discuție la plecare cu recepționerul de la hotelul nostru care mi-a spus că Torino este mai degrabă un oraș industrial și prea puțin turistic și că abia în ultima perioadă pare să prindă și o tendință turistică.

Ce am mai observat în Torino, a fost faptul ca localnicii nu dispun de o infrastructura  bună pentru o plimbare cu bicicleta, o variantă bună fiind totuși o incursiune de-a lungul râului Pad. Au trotinete disponibile în oraș, dar mai mult trase pe dreapta, dar au destul de multe mașini în trafic. Partea bună este ca au și parcări, una foarte mare fiind chiar sub piața mare din zona centrală a orașului.

Cam aceasta a fost experiența trăită în Torino, patru zile câștigate, relaxare și un bagaj nou de cunoștințe.  Să dam timp timpului și să ne bucurăm și cu alte ocazii. Să auzim de bine!

Ce am ratat în Torino

• Muzeul de Artă Orientală– am vizitat un muzeu asemănător în Stockholm
• Muzeul Regional de Științe ale Naturii
• Stadionul Juventus – de văzut un meci live
• Zoom Torino– grădină zoologică
• Muzeul închisorii Le Nuove– un muzeu mai puțin promovat dar interesant
• Superga– biserică pe deal și panoramic view asupra orașului. Istoria locului este foarte bogată,merită sa faceți research pe internet despre acest obiectiv
• https://amp.musement.com/us/turin/underground-turin-r-967/ – descoperiți Torino la 15 metri sub pământ în acest tur fascinant al tunelurilor și pivnițelor subterane ale orașului.

Total cheltuieli 2609 lei

• Avion tur-retur-157 lei
• Asigurare de călătorie Mondial- 80 lei
• Cazare hotel -648 lei
• Bani de cheltuiala, inclusiv cu transport spre și dinspre aeroport inclusiv-1724 lei