Lefkada – relaxarea mult asteptata (august 2013)

   Informaţii încă de actualitate, chiar dacă concediul a avut în urmă cu aproape 7 ani, cred ca veţi găsi aici informaţii utile si relevante 😊.

   August 2013… Și aventura în Grecia continuă de această dată cu Marea Ionică. De ce Marea Ionică? Pentru acel albastru ireal de frumos, pentru senzația de nedescris în cuvinte care te încearcă când ajungi pe una dintre insule.

   Lefkada este una dintre cele mai frumoase insule din Grecia și, implicit, din Marea Ionică. Apa turcoaz, plajele sălbatice din vest, plajele din est, recomandate familiilor care au copii mici, satele pitorești, golfurile liniștite și mai puțin liniștite, renumita cascadă, excursiile în care puteți pleca pe mare, diversitatea activităților pe care le puteți face și nu în ultimul rând, mâncarea bună pe care o găsiți la multitudinea de taverne, toate acestea recomandă fără doar și poate o vizită în Lefkada. 

   Localizată în Marea Ionică, Lefkada este despărțită de continent printr-un canal îngust și este conectată la acesta printr-un pod mobil, lucru care permite să ajungeți aici cu mașina. Trebuie să aveți totuși răbdare, căci vor fi multe ore pe care le veți petrece în mașină până la destinație. Este singura insulă din Marea Ionică care se leagă prin pod, astfel că nu sunteți condiționați de feribot pentru a ajunge aici. Predominant muntoasă, mai spectaculoasă în vest, cu peisaje care se schimbă – de la vegetație luxuriantă la cea mai puțin abundentă, cu plaje nesfârșite cu nisip fin (în vest), dar și cu plaje mai puțin spectaculoase, care se întind paralel cu șoseaua (în estul insulei), Lefkada rămâne pentru mine o amintire extrem de plăcută, o insulă pe care aș reveni fără îndoială oricând.

   Cel mai mare oraș și capitala insulei este Lefkada, situat în nord-est, pe malul unui port natural. Aici, puteți admira peisajul superb, dar și ambarcațiunile minunate ancorate în port. Destinație turistică, capitala atrage turiștii în numeroasele taverne, unde puteți savura un delicios și autentic meniu grecesc. Vă puteți relaxa rătăcind pe străzile înguste ale orașului, zăbovind prin magazinele de suvenire. Și noi am colindat într-una dintre zile zilele frumoase ale capitalei.

Ziua 1

   Am plecat din Ploiești la prima oră, în data de 22 august, și am hotărât să încercăm pentru prima oară o combinație nouă în ceea ce privește traseul. Astfel, am mers fără escală la dus, însă la întoarcere am hotărât să luăm o noapte de cazare undeva la mijlocul distanței dintre insulă și România. 

   Nu vă recomand să mergeți fără oprire. Pentru noi, a fost prima și probabil ultima dată când la un drum atât de lung nu am luat o noapte de cazare. Este păcat, vă suprasolicitați în mod inutil, în condițiile în care puteți lua o cazare bună, care să vă facă să intrați deja în starea de concediu, după 8-9 ore de condus. Noi am decis să mergem pe drumul clasic, cu trecere pe la Ruse. Am alimentat încă o dată în România, la Rompetrol, deja o rutină pentru noi, apoi, imediat după vamă, am făcut imediat rovinieta și am mers prin Bulgaria fără evenimente. Câteva ore mai târziu, ajungeam în Kulata, punctul de trecere între Bulgaria și Grecia. 

   Este bine de știut că deși pe GPS vi se arată 15-16 ore, în realitate, cu opririle la cafea, limitările de viteză suplimentare cauzate de trafic și timpul petrecut la vamă, trebuie să adăugați fără îndoială undeva la două ore. Imaginați-vă că am ajuns în Lefkada undeva în jurul orei 19:00. Am ales cazarea ca în Thassos – vă spuneam că avem o strategie, și anume să alegem punctul cel mai sudic al insulei pentru cazare. Astfel, ne-am cazat în frumoasa stațiune Vasiliki. 

   Este simplu când vine vorba de Lefkada. Dacă vrei liniște, dacă ai copii mici și vrei acces rapid la plajă, dar și să ajungi în scurt timp înapoi la cazare, alegi de departe estul insulei. Aceeași alegere o faci și dacă nu-ți plac peripețiile și cauți doar o simplă bălăceală, căreia îi poate urma o raită prin magazine. Dacă vrei să simți cum crește adrenalina, dacă ești interesat de ceea ce înseamnă spectaculosul din toate punctele de vedere, dacă nu ești dependent de magazine și taverne, dacă ești echipat cu o ladă frigorifică și ai disponibilitatea de a merge o jumătate de oră cu mașina până la o plajă (am luat în calcul doar drumul secundar, după ce ieși de pe strada principală), atunci este indicat să alegi plajele din vest și cazarea undeva în sud-vestul insulei. Cum în viață este vorba despre alegeri, așa se întâmplă și în cazul concediului, căci contează modul în care dorești să îl petreci. 

   Ajunși seara în Vasiliki, cu fundul amorțit de la atât drum, am avut parte de o primă experiență interesantă, dar nu atât de plăcută. Am discutat cu gazda noastră la telefon, aveam numele și câteva puncte de reper și când am ajuns la o vilă ce părea să semene cu ceea ce căutam noi, am întrebat-o pe gazdă dacă se numește Xulica 😊 și dacă aceea este vila Steven. Răspunsul a fost pozitiv, deși discuta de față cu noi în limba greacă cu altă persoană și parcă nici eu nu credeam ce ne răspundea la întrebări 😊. Ne-au zis că nu mai sunt disponibile camerele rezervate, dar că au altele. Au citit formularul nostru de pe Booking.com, printat în prealabil de acasă, și pentru că ne-am dat seama că ceva nu leagă, am sunat iar la numărul de telefon de pe rezervare și… surpriză!, eram în altă parte, iar proprietarul încerca să ne agațe într-un mod elegant. 

   Am plecat puțin dezamăgit, căci nu mă gândeam că poți avea parte de asemenea surprize și în Grecia. Câteva minute mai târziu, am ajuns în final la cazarea noastră. Găsiți aici informații legate de cazare. Am schimbat două vorbe cu adevărata noastră gazdă, am reușit să prindem câteva cadre cu golful de pe terasa vilei, iar apoi ne-am retras încet, încet la somn 😊. 

Ziua 2

   Dimineața, am ales plaja Vasiliki ca să vedem ce ne oferă. Nimic special, doar o plajă acoperită cu pietre nu tocmai mici, de fapt, un golf renumit pentru curenți și pentru modul în care poți face surfing, fiind unul dintre cele mai bune locuri din Europa, astfel că plaja era plină de cei interesați să practice acest sport. Am revenit aici și câteva zile mai târziu, pentru a înălța un zmeu achiziționat special de prietenii noștri din România, după ce s-au documentat înainte despre un model bun.

   După ce ne-am lămurit că plaja din Vasiliki nu este potrivită pentru noi, am revenit la cazare și ne-am urcat în mașină ca să mergem către prima plajă cotată a insulei, Porto Katsiki. Aveți nevoie de 47 de minute de mers cu mașina în direcția vest. Dacă verificați pe hartă, aceasta este foarte aproape de Vasiliki, dar accesul până acolo este mai delicat, pentru că trebuie să parcurgeți o curbă ac de păr ca să ajungeți la plajă. În topurile de specialitate, Porto Katsiki este văzută ca una dintre cele mai frumoase plaje din Grecia și din Marea Mediterană. În ceea ce mă privește, subscriu că este frumoasă, însă calificativul ,,superbă” mi se pare prea mult.  Este clar că merită văzută și vă sugerez să aveți papuci de plajă pentru că pietrele sunt destul de mari. Legat de mașină, există parcare și este mare, însă este indicat să ajungeți cât mai devreme, pe la 9:00-9:30, ca să nu aveți surpriza că trebuie să lăsați mașina prea departe de plajă, în afara spațiului marcat pentru parcare.

   Ca să ajungeți pe plajă trebuie să coborâți 80 de trepte, iar jos, totul este prea simplu; există o fâșie de nisip amestecat cu pietricele, unde abia puteți pune o umbrelă și un cearșaf. În spate se află un munte roșiatic, înalt, iar în față, marea a cărei apă se adâncește destul de rapid. Dacă ai nevoie de ceva de la o tavernă, trebuie să-ți faci curaj să urci treptele, asta dacă nu ai o cutie frigorifică cu tine. Din păcate, un alt minus îl reprezintă lipsa toaletelor, aspect pe care l-am întâlnit și în alte locuri din Grecia. Pare o binecuvântare să găsești o toaletă la câte o tavernă sau una ,,amenajată” într-un mod mai mult decât superficial. 

   Înainte de a ajunge la plajă, cu câțiva kilometri înainte, am trecut pe lângă un restaurant unde o domnișoară ne-a servit cu o gogoașă caldă în timp ce stăteam în coloană cu mașina. Am promis că vom reveni acolo în jurul prânzului, pentru că era româncă și ne-a zâmbit frumos. În toți acești ani de când venim în Grecia, am întâlnit foarte mulți români, de la antreprenori, ospătari, bucătari, menajere, taxatori în parcări până la căpitani de vas. 

   A venit ora prânzului, așa că am plecat de pe plajă spre taverna AVRA, unde îmi amintesc că domnișoara despre care spuneam mai devreme își făcea practica acolo, căci era studentă în România și venise pe insulă pentru a prinde experiență în domeniu. Am mâncat acolo cele mai bune coaste de berbecuț din toată Grecia, cu adevărat senzaționale. Interesant este că am revenit acolo și în ultima zi, înainte de plecare, dar nu am mai avut parte de o experiență similară, deoarece în timpul zilei nu este pornit cuptorul, iar coastele de berbecuț au fost făcute pe grill. 

   Am revenit în Vasiliki, ne-am plimbat prin stațiune, am făcut cumpărături și așa a trecut ziua cu o experiență culinară de invidiat, care ne-a dat chef să explorăm și mai mult în zilele următoare. 

Ziua 3

    Pentru această zi am ales două plaje minunate. Am început cu Gialos, aflată la 38 de minute în direcția vest. Atenție, a nu se încurca cu Gialos din est! De altfel, în Lefkada am acoperit în proporție de 90% zona de vest a insulei. Gialos are de toate: plajă foarte lungă, cu nisip și pietricele, zonă amenajată cu șezlonguri și umbreluțe, dar și una neamenajată. Puteți avea noroc de zi cu valuri sau de o mare liniștită. Pe plajă, ne-am împrietenit cu o familie de români venită în Lefkada cu cel mic. Îmi pare rău că nu am salvat numărul de telefon și că nu am mai ținut legătura, erau oameni faini.

După jumătate de zi petrecută pe plajă, am hotărât să mergem spre Egremni, probabil cea mai apreciată plajă de pe insulă. Aceasta se află tot la 38 de minute spre vest, plecând din Vasiliki, sau la 20 de minute direcția sud-vest, dacă se schimbă Gialos cu Egremni. Nu am fost chiar cei mai inspirați să schimbăm plaja în mijlocul zilei, din simplul fapt că Egremni era încă plină de turiști la ora respectivă – 15:00. Accesul până la parcarea mică de la Egremni se făcea pe o singură bandă pe ultimii 200-300 de metri. Mai mult de atât, pe marginea cu stânca erau mașini parcate, iar pe ,,aleea” foarte îngustă, am încercat să îmi fac loc, cu roțile din dreapta față și spate la limită de câțiva centimetri de râpă. Oare a meritat efortul? DA. Am găsit o plajă superbă, pe care am ajuns coborând peste cele 300 de trepte. În urma cutremurului de acum trei ani, plaja a rămas accesibilă doar după mare. Merită să rămâneți la curent cu informații despre Egremni, căci merită fără îndoială. Câteva zile mai târziu, am ajuns iar la plajă, de această dată când ne-am oprit în timpul unei călătorii pe mare, aleasă pentru a șaptea zi în Lefkada. 

Ziua 4

   În această zi, am ajuns la trei obiective turistice aparte. Am început cu Agiofili, plajă aflată în sud, la vreo 12 minute cu mașina de Vasiliki. În 2003, nu exista varianta de a ajunge cu mașina, cel puțin pe ultima sută de metri nu se putea face accesul, așa că nu se putea coborî pe plajă. Atunci, singura soluție prezentată pe toate site-urile de specialitate era cu barca, plecând din Vasiliki. Pentru câțiva euro, am ales să vizităm plaja și a fost o alegere minunată. Se poate ajunge cu barca la intervale variate de timp, tur și retur, când considerați că este cazul. Noi am ajuns pe plajă dimineața, în jur de 10:00, și am plecat de acolo în jur de 13:00-13:30. Am fost inspirați să avem această plajă cu apă extrem de limpede pe lista noastră, căci se umple până la refuz destul de repede. Ai senzația că este acvariu, căci apa nu are culoarea specifică Mării Ionice, fiind extrem de cristalină. 

    Un moment mai delicat a fost atunci când un bolovan de pe stâncă a căzut chiar în locul în care un grup de turiști se așezase inițial pe plajă. Noroc că s-au răzgândit și s-au mutat în altă parte în timp util. Am rămas pe gânduri câteva clipe, iar analiticul din mine a punctat că trebuie să fim foarte atenți atunci când alegem locul de pe plajă, dacă suntem în apropierea unei stânci. Este bine să te așezi fie foarte aproape de stâncă, fie aproape de mare, cât să nu ajungă un eventual bolovan desprins de pe munte la tine. 

    În a doua parte a zilei, am ales Ammoussa, o plajă aflată în sud, la doar 18 minute de Vasiliki. Accesul aici se face printr-o plantație de măslini. Este o plajă micuță, cu pietre, dar amenajată cu șezlonguri și umbreluțe. De asemenea, găsiți și o tavernă plină cu turiști greci. Fiecare client avea în față o ceșcuță cu cafea, o sticlă cu apă plată și citea ziarul. Stăteau așa ore în șir 😊. Am luat și noi un frozen yoghurt (iaurt înghețat), doar că ne-am distrat foarte tare de soluția găsită de ospătar: un iaurt foarte rece (iaurt normal) și topping separat pentru iaurt, asta a înțeles el prin iaurt înghețat. 

    Seara, ne-am retras într-un golf superb și am ales să cinăm în micul sat pescăresc Sivota, aflat la un sfert de oră de Vasiliki (direcția est). Vă recomand cu încredere să mergeți în acest sat pentru panoramă, dar și pentru a mânca. Toate tavernele sunt bine cotate, iar noi am luat o cină de poveste. A fost pentru prima oară când am mâncat un baby octopus foarte bine făcut. De asemenea, în seara respectivă am văzut numeroase ambarcațiuni minunate ancorate în port. Foarte mulți turiști aleg zona frumosului golf și pentru cazare. 

    Așa s-a încheiat o altă zi superbă în Lefkada. 

Ziua 5

   Am decis să petrecem o zi mai liniștită în zona de est a insulei. Pentru început, am ales Nikiana, o plajă extrem de liniștită la vreo 36 de minute de Vasiliki, ușor accesibilă. Fâșia de plajă se află în linie cu strada principală, astfel că am parcat mașina la doar 10 metri de plajă. Recomand Nikiana familiilor care au copii mici, căci are nisip fin și în apă, iar accesul în mare se face lin, ca în stațiunea Mamaia 😊. 

   În partea a doua a zilei, am ales să mergem la cascada Nidri. Am citit pe site-urile de specialitate că este bine să lași mașina într-o parcare mare din zonă, iar de acolo să mergi pe jos o distanță foarte mică. Am greșit parcarea și astfel am mers vreo 50 de minute pe jos până la parcarea potrivită, însă dincolo de acest aspect, rămâne amintirea unei aventuri frumoase. 

   Cascada a fost foarte frumoasă și vă las să o descoperiți în toată splendoarea sa. Trebuie precizat însă că Nidri este o stațiune mare, foarte activă, la o jumătate de oră la est de Vasiliki, dar la 11 minute de Nikiana (direcția sud). Nu aș alege cazare în Nidri din cauza aglomerației din oraș, dar și din pricina distanței foarte mari față de vestul insulei. Dacă sunteți interesați de plajele din est, accesibile și recomandate familiilor care au copii, atunci Nidri poate deveni o opțiune alături de celelalte soluții din est. 

   Seara am revenit pe plaja din Vasiliki si am profitat de direcţia vântului pentru a ridica zmeul achiziţionat din ţară sau mai bine zis a fost tentativă prin care am încercat să facem asta.

Ziua 6

   O nouă zi în care am avut pe lista scurtă două plaje de interes, despre care am citit extrem de mult. Am început ziua cu Milos, plajă aflată la 39 de minute de Vasiliki, în direcția vest. Este o plajă senzațională, pentru mine reprezintă numărul 1 din Lefkada. Accesul aici se face printr-o drumeție, însă veți găsi o plajă nemaipomenit de lată și lungă, cu o panoramă extraordinară a Mării Ionice. O recomand cu mare încredere. 

   După câteva ore pe Milos, am plecat spre Theocharis Beach, care se află în apropiere de Kathisma Beach, plaje aflate la 40 de minute de Vasiliki (direcția est) sau la 7 minute de Milos, în cazul în care vă interesează să le combinați așa cum am făcut noi. Pe plaja Kathisma am stat doar cât să luăm prânzul la o tavernă din capătul plajei. Kathisma este o plajă cu nisip, amenajată, cu acces ușor și parcare mare, care seamănă cu Mamaia din mai multe puncte de vedere, doar că nu are acces atât de lin în mare. Imediat după ce am mâncat, am ales să schimbăm plaja și am mers să ne bronzăm pe Theocharis, o plajă mult mai liniștită și mai puțin comercială, aceasta fiind amenjată cu sezlonguri.

   Ne-am bucurat, de asemenea, de un apus de soare efectiv superb şi de o cină foarte bună la una dintre taverne.

Ziua 7

Ziua excursiei ,,7 insule”.

   Majoritatea excursiilor sunt organizate cu plecare din portul Nidri, unul dintre cele mai importante trei porturi de pe insulă. Cu biletele achiziționate cu câteva zile în urmă, eram pregătiți pentru croaziera ,,7 insule”. Deși portul este destul de mare, cu multe ambarcațiuni, am găsit rapid vaporașul nostru. Atunci am învățat diferența dintre bărcile cu două-trei punți, dintre cele mici și cele mari. Dacă nava este mai mică, simți valurile mult mai mult, însă dacă ambarcațiunea este mare, plimbarea este mult mai lină. Sunt și dezavantaje în ceea ce privește navele mari, sunt mai aglomerate și nu pot intra în locurile mai înguste, sau așteaptă mai mult până pot ancora pe o plajă sau într-un port. Din câte îmi amintesc, am plătit în jur de 20-25 de euro/persoană pentru această excursie, în care am plecat la ora promisă. Am trecut la puțin timp pe lângă far, cel mai sudic punct al insulei, dat în folosință în 1890. Legenda spune că a existat o regină care și-a înșelat soțul și a trebuit să respecte legea, aruncându-se acolo, în mare. La fel, poeta Sappho s-a aruncat în Marea Ionică, pentru a se vindeca de dragostea ei pentru Phaon. Despre Sappho (610-580 î.Hr.) se spune că a fost cea mai importantă poetă a lumii antice. 

   Am trecut mai departe spre Egremni, unde ne-am oprit pentru o baie în mare, după care ne-am îndreptat spre Kefalonia. Am ajuns în Fiskardo, un port plin de iahturi,  care la prima vedere nu ne-a dat pe spate. Aici, ne-am plimbat prin magazine și am degustat un iaurt înghețat de nota 10. Fiskardo nu m-a uitat și, dacă etichetam Kefalonia doar prin prisma acestei experiențe, nu cred că ar fi primit notă de trecere. Am citit însă mai multe despre insula Kefalonia și după cum am descoperit singur un an mai târziu, rămâne clar în topul insulelor grecești. 

   Fiskardo a fost singurul sat care a rămas în picioare în urma cutremurului din 1953. Conform itinerarului, am plecat spre Itaca, insula lui Ulise, unde ne-am plimbat prin port, care mi s-a părut unul intim, făcându-mi o impresie bună. Energia transmisă de acest loc m-a făcut să trec insula pe lista cu ,,De văzut”. Următorul punct a fost Meganissi, una dintre cele nouă insule-satelit care înconjoară Lefkada, printre care se mai numără și Kalamos, Kastos, Kefalonia, Madouri și Skorpios. A urmat Papanikolis, unde, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a adăpostit submarinul grecesc cu același nume. Am reușit să intrăm doar cu 10% din suprafața ambarcațiunii; așa cum menționam la început, dacă te afli pe o navă mai mare există și dezavantaje. Punctul următor: insula Skorpios, recunoscută ca insula lui Onasis, unul dintre cei mai bogați și influenți oameni de afaceri ai anilor ‘60-’70. În apropierea insulei, am văzut ancorat un iaht superb, pe care l-am căutat pe internet, descoperind suma amețitoare din dreptul lui. 

   Lângă insulă, am avut program de voie pentru bălăceală, dar nu ne-am putut plimba pe uscat. Vaporașul a rămas ancorat la circa 15-20 de metri de mal. După aproximativ o oră, ne-am pus în mișcare spre Nidri. Am trecut pe lângă insula Madouri, care este mică (cu diametru de doar 400 de metri) și verde, aflându-se și astăzi în proprietatea familiei poetului Aristotelis Valaoritis. Acesta s-a născut și a crescut pe insulă. Singura clădire de pe insulă se află vizavi de Nidri și are o vechime de peste 150 de ani. Nanos Valaoritis, scriitor grec născut în 1921, este actualul proprietar al insulei. Excursia noastră s-a încheiat în jurul orei 18:00, moment în care ambarcațiunea a ancorat în port, iar noi ne-am dus să recuperăm mașina din parcare pentru a reveni în Vasiliki. 

Ziua 8

   Pentru început, am ales Kavalikefta, plajă superbă aflată la 38 de minute de mers spre vest de Vasiliki, care este amenajată cu șezlonguri și umbreluțe. După câteva minute însă noi ne-am deplasat către Megali Petra, mergând direct pe plajă, printre pietrele mari. Deși se găsesc pietre imense pe plajă și în apă, cele două plaje sunt minunate, iar peisajul este efectiv magnific! Este destul de dificil de intrat în apă din cauza curenților puternici, iar valurile se izbesc de pietre cu putere. Totodată, este greu de înotat, căci apa se adâncește foarte rapid. Cred că este o plajă recomandată mai degrabă pentru o sesiune foto și un bronz de calitate decât pentru bălăceală. 

   În a doua parte a zilei, am vizitat capitala insulei, Lefkas, și am fost la shopping pe străzile înguste ale acesteia. Am cumpărat un tricou și am primit recomandări din partea vânzătorului cu privire la locul de unde putem cumpăra miere și ulei de măsline de calitate. Este interesant de știut că Lefkada se află în partea de nord a insulei și că este înconjurată de o lagună. 

   Spre seară, am luat cina în satul pescăresc Lygia, aflat la 5 kilometri de capitală, tot în partea de nord-est a insulei, unde ne-am simțit foarte bine. Am fost serviți de un ospătar român care se stabilise în Grecia cu câțiva ani în urmă. Și cu el am avut tratative în privința unui ulei de măsline bun. Nu mai știu, din păcate, numele restaurantului. 

Ziua 9 

   Dimineața, am făcut procedura de check-out și ne-am luat la revedere de la gazda noastră. Am primit din partea casei un bidon de trei litri cu ulei de măsline din producția proprie, după care am hotărât să revenim la taverna aflată aproape de Porto Katsiki, unde am mâncat brunch-ul. După ce am trecut în revistă cât de frumoasă a fost vacanța pe insulă, ne-am urcat în mașină și am plecat spre Salonic, acesta fiind punctul nostru de escală spre țară.

   Veți găsi în celelalte articole și alte opțiuni pentru escală, mai ales pentru situația în care decideți să mergeți cu mașina către insulele mai îndepărtate de România. Așa cum am menționat, pentru noi, anul acesta a fost rândul orașului Salonic. Detalii suplimentare legate de această escală găsiți aici.