Copenhaga – un oraş parcă desenat (iunie 2019)

Pentru Ziua 1 şi Ziua 2 Eindhoven&Giethoorn, accesaţi aici

Pentru Ziua 3 Giethoorn&Amsterdam, accesați aici

Pentru Ziua 4 Amsterdam, accesați aici

Ziua 5

A sosit ziua în care urma să schimbăm Olanda pentru Danemarca. Când am plecat de acasă, mi-am făcut aşteptări destul de mari în legătură cu Copenhaga. Dacă acestea s-au împlinit sau nu, veţi afla în rândurile ce urmează 😊.

Din păcate, în această zi, ne-am trezit mai devreme, pentru că planul a fost să nu pierdem prea mult timp. Zborul era planificat pentru ora 6.00, cu plecare din Amsterdam Schiphol și sosire la ora 7.25, în Copenhaga. Ne-am trezit astfel încât să prindem primul tren care pleca din Hoofddorp spre Amsterdam. Totul a decurs conform planului și am ajuns în timp util în zona îmbarcării. A fost extrem de interesant, căci în afară de check-in, făcut înainte de zona de securitate, nu am mai arătat nici măcar o dată buletinul. Nici când am ajuns în Copenhaga nu ni s-a cerut buletinul. Presupun că asta înseamnă să treci dintr-o ţară dezvoltată în alta.

Am zburat cu operatorul SAS. Când am cumpărat biletele (11 aprilie), aveam și opțiunea de a zbura după-amiază, cu operatorul de zbor de la Norwegian Air International, dar varianta aceasta nu ne avantaja. Zborul a fost lin și am primit din partea lor o cafea și un ceai. De altfel, am fost întrebaţi de mai multe ori dacă ne mai dorim o cafea sau un ceai în plus.

În aeroportul din Copenhaga, ne-am oprit direct la cafeneaua Starbucks (dată fiind ora matinală) și am stat timp de un ceas să facem planul zilei.

Am cumpărat Copenhagen City card. Îl recomand, pentru că este foarte bun, oferind acces gratuit la foarte multe obiective. La câte avantaje oferă, nici nu ai timp să profiți de ele. Motivul principal îl reprezintă întinderea capitalei și în plus, acest city card oferă avantaje și pentru obiectivele aflate în afara orașului, fiind mai degrabă un card regional. În ghidul pe care îl primiţi odată cu cardurile, o să găsiți peste 100 de obiective structurate pe 6 categorii. Astfel, vă puteți contura un itinerar, în funcţie de ceea ce vă interesează, asta după ce citiţi mai în detaliu broșura.

Copenhaga are o monedă extrem de puternică (coroana daneză) în comparaţie cu euro și să nu mai vorbesc, în comparație cu moneda noastră naţională. În ceea ce privește moneda națională raportată la euro, clasamentul țărilor nordice este următorul: Danemarca 1.3, Norvegia 1.0, Suedia 0.9. Mi-am dat seama din start că acest sejur va fi cel mai scump. De altfel, aici am plătit cea mai scumpă cazare de până acum, comparativ cu toate city break-urile în care am fost.

Din aeroport, am luat metroul, care este într-o continuă dezvoltare. Metroul nu are conductor și circulă destul de des. De la aeroport am plecat către primul punct de reper al zilei, care se afla în apropiere și oarecum rupt de restul obiectivelor din oraș – National Aquarium Denmark.

Despre acesta, aş putea spune în linii mari că mi-a atras atenţia faptul că aici sunt foarte multe bazine mari în care puteţi vedea o faună marină foarte diversificată. Mi-a plăcut locul în care fost dezvoltat proiectul din 2013 și că a fost implementat chiar cu ieşire la Marea Baltică. La un moment dat, am ieşit în curtea interioară și ne-am relaxat pe două şezlonguri găsite acolo. Este clar că în cei 6 ani de existenţă, obiectivul acesta este de interes atât pentru localnici, cât și pentru turişti. Pe Google are calificativul de 4.3, din peste 10.000 de recenzii.

Am plecat de la Aquarium și am revenit la metrou. Mi-au atras atenţia mai multe chiştoace aruncate aiurea pe drumul parcurs până aici. Fiind într-o ţară de top, am urmărit îndeaproape să văd care sunt punctele forte și punctele slabe ale superbului oraș. Ne-am urcat în metrou și am mers spre centru, pentru a ajunge la Rosenborg Castle.

Am ajuns în dreptul castelului, iar panorama parcă extrasă din vederi ne-a tăiat răsuflarea – o zonă superbă pentru a ne face cât mai multe amintiri și pentru poze cât mai frumoase.

Intrarea în castel este destul de ciudată, iar accesul la casierie se face destul de greoi. De asemenea, și accesul la toaletă merită tot un ,,Aşa nu!”. Pe de altă parte, mi-a plăcut foarte mult castelul și am apreciat în special grădina și ultimul etaj, care reprezintă un spațiu deschis, încărcat de multă istorie.

De aici, am plecat către Amalienborg Palace, însă din cauza maratonului, accesul a fost compromis. De fapt, am cam ratat intrarea în palat 😊. Maratonul se ţine din 1980, anul naşterii mele 😊, în fiecare an, în luna mai și se desfășoară prin tot orașul, mare parte dintre străzile capitalei fiind închise parțial sau total. La start, se înscriu anual peste 10.000 de participanţi. În 2019, au fost înscriși la eveniment 13.281 de maratonişti. Pe site-ul lor oficial, https://copenhagenmarathon.dk/en/, găsiți foarte multe statistici interesante și o promovare acerbă a maratonului din 2020, care va avea loc în data de 17 mai.  La eveniment iau parte foarte multe persoane și din afara ţării. Cu câteva zile înainte de deplasarea noastră în Copenhaga, am primit un e-mail de la recepţia hotelului, prin care eram anunţaţi de acest maraton și de faptul că ne poate afecta transportul cu maşina, e-mail în care am primit și alte detalii importante legate de eveniment.

Ne-am continuat drumul spre mare și am ajuns în zona portului, denumită Nyhavn, unde am degustat din aria de street food un cârnat danez, cunoscut sub numele de pølser și, deși ne făcuseră cu ochii și clătitele, ne-am oprit doar asupra felului principal. Bine că am reuşit să plătim cu cardul, pentru că eram cam leşinaţi de foame. De altfel, în Copenhaga, am mâncat de mai multe ori un astfel de cârnat tradiţional.

Sunt destul de multe tarabe de tip hotdog răspândite prin capitală. După ce am zăbovit în zona portului, pentru a face mai multe poze, am setat pe GPS următorul punct de atracție.

Astfel, am ajuns la Palatul Christiansborg, care, în ceea ce mă privește, este cel mai frumos palat vizitat până în prezent. Inițial, am zis să vă povestesc puţin despre el, dar m-am răzgândit. Este mult prea frumos ca să nu vă las să îl descoperiți singuri.

În drumul spre hotel, ne-am oprit la un supermarket, după care am ajuns la cazare, pentru procedura de check-in. Detalii privind cazarea găsiți aici.

După o mică pauză binemeritată, ne-am pus în mişcare pentru partea a doua a zilei. Inițial, am vrut să mâncăm un nou pølser, dar surpriză: am pus ochii pe o tonetă unde aveau în meniu o diversitate de cârnaţi gătiți în diferite feluri, cu sosuri savuroase, care mai de care mai apetisant. Mă tot gândeam ce să aleg, până în momentul în care am aflat că nu se putea plăti cu cardul. Hmm! Ţările nordice… Danemarca, capitala nordică, și nu se putea plăti cu cardul?! Asta e! ☹ Pentru că nu aveam posibilitatea de a plăti cash, ne-am dat seama că trebuie să ne reorientam. Ne-am deplasat încet către Tivoli Gardens, iar în drumul nostru, ne-am oprit pentru a poza și filma o parte din acest frumos maraton. Dacă dimineaţa a fost cursa copiilor, acum adulţii alergau foarte motivaţi. Pe marginea drumului, danezii îi încurajau frenetic. Ne-au plăcut foarte mult atmosfera și energia transmisă de acest eveniment, astfel că am început și noi să încurajăm și să aplaudăm maratoniştii.

Cu greu am reuşit să traversăm strada printre maratonişti și să ne facem loc către parcul Tivoli. Am prezentat la intrare city cardul și am fost informați că se poate intra pe baza cardului o singură dată. Ne-am dat seama că nu mai aveam de gând să revenim aici, așa că în câteva secunde, ne aflam în grădina interioară a frumosului parc.

Cred că este foarte bine pentru adolescenţii din oraș să aibă acest punct de atracție în mijlocul orașului; este un fel de Orășelul copiilor, pe care în România îl găseşti amenajat doar iarna, în preajma sărbătorilor, sau pe litoral, în sezonul estival. Clar, comparaţia nu este tocmai fericită, pentru că vorbim despre un parc foarte frumos, vizitat anual de peste 4 milioane de turişti. Parcul a fost deschis în anul 1843 și este unul dintre cele mai vechi din lume. Aici, există diferite feluri de a-ți petrece timpul. Poţi să asişti la un spectacol pe scena amenajată, poţi să stai liniştit la una dintre terase, aşa cum am făcut și noi, ori te poţi bucura de minute pline de adrenalină prin diversitatea punctelor de atracţie din parc.

După câteva ore petrecute aici și după zeci de poze făcute, până am rămas amândoi fără baterie, am decis să ne punem în mişcare spre hotel. Ne-am oprit la Copenhagen Central Station să ne facem o mică impresie despre organizarea ghişeelor și a automatelor de bilete, căci de aici urma să plecăm zilele următoare în două călătorii. Gara a fost deschisă în 1911 și este mare, cu o arhitectură foarte frumoasă. Dacă ajungi prea devreme în gară, poţi zăbovi la unul dintre restaurantele deschise aici. Dacă vrei să cumperi un bilet, ai doar varianta de automat, fiindcă de la ghişeu puteţi cumpăra doar bilete pentru autobuz.

Masa de seară am luat-o într-un stil puţin mai ne-tradiţional. Am mâncat o șaorma la un restaurant de tip fast-food. În Copenhaga, poţi lua cina într-un restaurant foarte bine cotat, dar în egală măsură și într-un fast-food. Chiar dacă este o ţară extrem de dezvoltată, există variante pentru toate buzunarele. După ce am luat cina, ne-am îndreptat spre hotel pentru odihnă, fiind chiar puţin dezamăgiţi că am rămas fără baterie la telefon, neputând astfel a ne monitoriza paşii, în condiţiile în care eram foarte aproape să doborâm un record personal.

Prima zi ne-a făcut să spunem că orașul Copenhaga este frumos, cu o bună infrastructură de piste pentru biciclete. În zi de sărbătoare arată minunat, iar maratonul ne-a arătat cât de uniți și fericiți sunt oamenii, dar ne-am lămurit și că nu este tocmai ieftin. Dacă în cazul orașului Stockholm am demontat în luna februarie mitul de capitală scumpă, în ceea ce privește Copenhaga, mi-am dat seama că este mult mai greu să fac acest lucru.

Aici am văzut un amestec interesant, mulţi oameni în formă, dar și mulți supraponderali, mai mulți decât în Olanda, ţară vizitată anterior. Se găsesc magazine cu mâncare organică, bio, vegetariană, dar și numeroase șaormării,  street food la greu, însă și restaurante scumpe. De toate pentru toţi.

Am ajuns la hotel obişnuiţi cu faptul că soarele apune târziu, unde am întâlnit ceva interesant și distractiv în acelaşi timp. Cheia de la cameră deschidea și uşa hotelului, dar și ușa de la etaj, fiecare etaj fiind dotat cu o uşă principală de acces pe culoar. Tot la hotel, în parcare, o maşină stătea comutată la încărcatorul electric.

Ne-am băgat la somn, satisfăcuţi de ce am reuşit să vedem în prima noastră zi în Copenhaga. Și da, vremea a ţinut cu noi!