Aegina – mereu surprinzatoare (septembrie 2018)

Invite your friends to Travellikeadrian ;)

Plecând de la principiul ,,niciun an fără Grecia”, am decis împreună cu prietena mea să mergem pentru al șaptelea an consecutiv în Grecia insulară. Fiindcă nu vizitaserăm Insulele Saronice, am simțit că a venit momentul să plecăm în această aventură. Propunerea le-a fost prezentată prietenilor noștri cu care mai făcuserăm până în 2018 șase concedii consecutive în Grecia, iar aceștia au acceptat provocarea.

De această dată, am schimbat tactica în ceea ce privește transportul și, pentru prima oară, am lăsat mașina în parcare și am decis să mergem în Grecia cu avionul. Am cumpărat biletele de la Wizz Air, pentru perioada cuprinsă între 19-24 septembrie. Deși biletele au fost achiziționate cu câteva luni înainte, prognoza legată de vreme s-a potrivit perfect cu realitatea de pe teren, căci pe întreaga durată a concediului s-au înregistrat temperaturi între 28 și 30 de grade.

În esență, în acest concediu am făcut multe lucruri pentru prima oară, însă mai multe detalii în continuarea articolului.

Ziua 1 (19.09)

Plecarea cu avionul a avut loc la ora 20:35, iar în Atena am ajuns la 21:55. Interesant este că am ajuns cu aproximativ douăzeci și cinci de minute mai devreme față de ora menționată pe bilet (22:20). La aeroport, am fost așteptați de un taximetrist simpatic, cunoscător al limbii române.

Cum aveam rezervare la hotelul Faros 1 din Pireus, am aranjat prin intermediul lor transferul de la aeroport spre cazare, iar drumul cu mașina până acolo a durat vreo 40 de minute, timp în care șoferul ne-a fredonat timid din melodia Trandafir de la Moldova. Toată afacerea a costat 55 de euro – revin în articol cu avantaje și dezavantaje legate de o astfel de rezervare. Hotelul a fost de nota 10, chiar dacă pe site-ul de booking am fost mai sever și am dat un calificativ mai mic, însă dacă nu aș juca rolul cârcotașului, aș spune că acest hotel s-ar situa în Top 3 cazări de escală pe care le-am avut până acum în Grecia. Detalii privind cazarea găsiți aici.

Un avantaj extraordinar l-a reprezentat faptul că, înfometați fiind, am putut cina chiar la restaurantul hotelului. Mâncarea a fost bună, iar prin această experiență am intrat în starea de concediu într-un mod foarte plăcut.

Ziua 2 (20.09)

Încă de dimineață, am gândit ora de plecare de la hotel astfel încât să ajungem în port și să hotărâm cu ce feribot vom merge mai departe spre insula Aegina. Acum începe un șir lung de avantaje: hotelul se afla la doar 20 de minute de mers pe jos de poarta E8, de unde pleacă feriboturile spre Insulele Saronice. Din câte am citit pe internet, dar și din ce am văzut cu ochii mei, ajungi cu mare ușurință la toate porțile din port și astfel, într-un timp relativ scurt, te urci pe nava dorită. Un alt avantaj este legat de faptul că spre Aegina feribotul pleacă din oră în oră. Am ales să cumpărăm un bilet doar dus, nu cu gândul să rămânem definitiv acolo 😊, ci pentru a testa feribotul Dolphin, navă de viteză pe care pot urca exclusiv pasageri. Beneficiul față de feribotul clasic constă în timpul în care parcurgi distanța: 40 de minute, față de cele 90 de minute cu varianta mai rudimentară. Mă gândesc că dacă la o cursă atât de scurtă reduci timpul deplasării la jumătate, oare cu cât poți reduce din timpul total, dacă optezi pentru o astfel de variantă când călătorești spre o insulă mai îndepărtată, din Ciclade, spre exemplu. Dacă principalul avantaj este viteza, cred că la dezavantaje putem menționa, pe de o parte că se simte mult mai intens deplasarea pe apă, cu zguduielile aferente, iar pe de altă parte, accesul limitat la panoramă, prin faptul că nu există o punte pe care să mergi ca să te bucuri de mare.

Ajunși în portul Aegina, ne-am dus direct către Drive Rental Aegina, agenția de închirieri de pe strada N. Kazantzakis, aflată la doar două minute de liman, ca să preluăm mașina închiriată on-line, de pe site-ul lor. Programul de preluare/predare mașina este între 9:00 și 21:00, însă plătind o taxă suplimentară, puteți opta și pentru o oră mai matinală. Ce am aflat însă la fața locului a fost că urma să fie cineva acolo începând cu 8:30, așa că ora inițială, 9:00, a devenit fără nicio problemă 8:30.

Cu câteva luni înainte, am verificat pe piața principalilor agenți de închirieri mașini din zonă, iar recenziile pentru ce am ales noi au fost cele mai bune. La preluarea mașinii, administratorul afacerii ne-a recomandat să facem cât mai multe poze ,,pentru siguranța noastră, nu a lui”, în cazul în care, la întoarcere, vom primi întrebări despre diferite zgârieturi. M-am apucat de fotografiat cu telefonul și, în câteva minute, aveam foarte multe imagini cu Fiat-ul închiriat, de parcă participam la o lansare de mașină, iar eu eram printre primii proprietari ai modelului. Mai multe aspecte legate de închirierea mașinii, alături de alte sfaturi utile, veţi găsi în curând aici.

Ne-am mișcat foarte rapid cu procedura de preluare a mașinii, iar la ora 10:00 eram deja în drum spre cazarea noastră făcută pe booking.com. Urma să stăm la Vagia Traditional Hotel, într-o zonă liniștită din nord-estul insulei, pe care v-o recomand călduros. Când am ajuns la hotel, prima grijă a proprietarului a fost să ne spună că putem parca cât mai aproape de clădire, pentru a avea acces rapid cu bagajele, dar noi nu aveam așa ceva, căci am călătorit doar cu câte un rucsac de persoană. Acesta a fost un lucru interesant, pe care l-am încercat pentru prima oară în acest concediu autumnal, căci până în acest moment era doar o soluție adoptată exclusiv în city break-uri. Detalii cu privire la cazarea din Aegina găsiți aici.

Imediat după check-in, am plecat la plajă. Am ales pentru început Souvala Loutra Beach, plajă cu nisip fin, amenajată cu șezlonguri aparținând fie de taverna din zonă, fie de hotelul din apropiere, situată la o distanță mică de portul din Souvala. Am prins o zi mai vântoasă, iar marea a fost cam agitată. Nu îmi este foarte clar dacă aceasta era o situație ,,obișnuită” în partea de nord a insulei sau doar s-a nimerit să fie o zi mai puțin bună, însă până la sfârșitul sejurului nu am mai revenit pe plajele de acolo.

Am luat prânzul la taverna de lângă plajă, unde am mâncat foarte bine. Recomand Souvala Loutra Beach și pentru că este amenajată, iar pentru cine caută acest aspect, poate fi o variantă optimă. Muzica de la tavernă a fost pe gustul nostru, am ascultat și câteva melodii românești de pe albumul pe care îl puseseră cei de acolo.

Parcarea a fost lângă plajă, iar accesul la aceasta s-a făcut rapid. În această zonă, în trecut, era amenajată o baie cu apă termală, recunoscută ca una dintre cele mai calitative din Europa și recomandată pentru diferite tratamente. Din păcate, terenul din zonă s-a surpat, iar în momentul respectiv, se mai vedea o clădire închisă și părăsită.

După-amiază, am mers în satul Agia Marina, unde am descoperit o plajă întinsă, cu nisip foarte fin.

Ne-am rezumat doar la o vizită, dar ne-am propus să ajungem acolo și în zilele următoare pentru a sta la soare. Satul are foarte multe taverne, iar cluburile din împrejurimi m-au făcut să cred că în plin sezon este destul de populat, atât ziua, cât și noaptea. De altfel, există pe internet foarte multe recenzii în acest sens.

Seara, am cinat la hotelul la care eram cazați și am mâncat cât mai tradițional posibil. Ne-a plăcut foarte mult energia transmisă de proprietar, de turiștii extrem de politicoși, dar și de loc în sine.

Ziua 3 (21.09)

După ce am luat micul dejun la hotel, am trecut în revistă lista scurtă, pe care aveam notată o deplasare spre Moni Island și am considerat că era un moment oportun să dedicăm această zi mersului la plajă pe această insulă. Am ajuns în zona portului Perdika, lângă taverne, loc în care am găsit un loc de parcare.

O cursă dus-întors cu feribotul spre insula Moni, din portul Perdika, costă 5 euro/ persoană și durează undeva la 25 de minute.

În timpul sezonului există soluții de deplasare și din capitala Aegina, dar am înțeles că în extrasezon singura posibilitate este să pleci din Perdika. Flota 😊 era formată din două bărci, care se deplasau pe ambele sensuri, din oră în oră. Noi am ajuns pe insula Moni undeva în jurul orei 11:00 și am revenit pe insula Aegina spre seară, pe la ora 18:00.

Insula Moni are o plajă principală, amenajată cu șezlonguri și cu tavernă. Accesul în mare se face lin, iar nisipul fin este peste tot. În apropierea insulei, sunt ancorate diferite ambarcațiuni, de unde cei aflați în concediu vin să mănânce la singura tavernă disponibilă de acolo. Insula este foarte verde și am profitat de ocazie ca să ne plimbăm, în speranța că vom găsi păuni, căprioare și renumita capră de Creta, care se află și ea pe această insuliță.

Ne putem declara satisfăcuți, căci 33% din plan a fost îndeplinit, în sensul că am văzut numeroși păuni, dintre aceștia, foarte mulți venind aproape de plajă, în zona șezlongurilor, dar și de tavernă, mai ales în a doua parte a zilei.

Probabil pentru a vedea caprele, dar mai ales pe cea din Creta, este necesară o drumeție pe insulă, dar cheful nostru de plajă, vremea călduroasă și lipsa echipamentului adecvat unei plimbări în zona deluroasă ne-au făcut să rămânem liniștiți la soare, pe plajă, chiar dacă aveam la noi pâine adusă special pentru a hrăni animalele.

Ajunși în portul din Perdika, ne-am bucurat de panoramă și de un apus de soare superb. Am profitat de moment pentru ,,a evalua” din ochi iahturile ancorate în port, pe care le-am căutat apoi pe Google ca să vedem cum ne-am descurcat.

Am mâncat de seară la un restaurant aflat pe locul 2 pe TripAdvisor, nu doar în Perdika, ci în general, pe insulă. Părerea noastră unanimă a fost că nu se califică pentru un loc în top, dar cum punctele de vedere sunt subiective, nu rămâne decât să încercați și voi.

În orice caz, tavernele sunt așezate în linie în port și se află vizavi de mare, așa că nu le puteți rata.

Ziua 4 (22.09)

Am revenit pe plaja Agia Marina, așa cum ne-am propus cu două zile în urmă, aceasta fiind o plajă de mare întindere, cu nisip extrem de fin. Intrarea în mare se face foarte ușor, similar cu Mamaia, unde mergi zeci de metri în mare până ca apa să treacă de genunchi. Aici nu am închiriat șezlonguri, decizia noastră inspirată a fost să ne așezăm la umbra unui arbore.

Parcarea este mare și se află în capătul plajei, dar puteți parca fără probleme în tot satul. Am profitat de ocazie ca să mergem la shopping și să cumpărăm mici suvenire pentru acasă. Nu cred că există moment în Grecia în care vreun vânzător să nu spună că a fost în România ori că are un prieten foarte bun în țara noastră. Tot aici, la o tavernă din zonă, am luat și micul dejun, care a constat într-un english breakfast ce a respectat pe jumătate rețeta tradițională, însă am fost mulțumiți că am găsit un loc deschis la 9:00 dimineața 😊.

În a doua parte a zilei, ne-am deplasat pe partea de vest a insulei, zonă recunoscută pentru cel mai frumos apus. Am ales o plajă apreciată în mod deosebit: Marathonas Beach. Am început cu prânzul la una dintre cele patru taverne, Ammos, aflată între tavernele Tassos și La Palma. Alegerea a fost foarte bună și mâncarea, excelentă. Cel care deținea afacerea era un francez simpatic, stabilit în urmă cu 30 de ani în Grecia, care ne-a povestit că ajunge să aibă peste 500 de clienți pe zi în sezon și că ține deschisă taverna nouă luni pe an, dintre care prima și ultima sunt pentru logistică, aprovizionare și amenajarea localului. Povestea ne-a prins foarte tare și am realizat iarăși ce frumos poate fi să ai o asemenea afacere, care probabil te încarcă cu energie pozitivă, în acest caz oboseala fiind una plăcută, așa cum ne place nouă să spunem.

Pentru că am luat prânzul acolo, am avut asigurate șezlongurile și pot menționa că am fost norocoși, căci plaja era foarte aglomerată și ne-ar fi fost aproape imposibil să găsim un loc liber. Din punctul meu de vedere, a fost o experiență plăcută, dar de trăit o singură dată, mai ales pentru apusul superb, care a meritat într-adevăr deplasarea. În rest, tentația de a reveni acolo s-ar justifica probabil prin locurile unde am putea lua prânzul sau cina.

Cum ne aflam relativ aproape de capitală, am hotărât să vizităm Aegina. Am parcat mașina chiar de unde am închiriat-o. Am asistat acolo la o discuție aprinsă între niște turiști, poliție și reprezentanții agenției, iar acest eveniment ne-a făcut să avem emoții pentru ziua în care urma să predăm mașina 😊.

Dacă ar fi să o compar cu alte capitale insulare vizitate în anii anteriori, capitala Aegina nu ne-a impresionat. Îmi voi reaminti totuși cu plăcere câteva aspecte: cina fabuloasă constând într-un gyros luat de la un fast-food unde mâncau localnicii, prăjiturile luate la pachet de la o cofetărie minunată din zonă, momentul interesant când au rămas mai multe mașini blocate în trafic pentru că în mijlocul străzii dansau o mireasă și mirele ei.

Pentru că la nivel european, Aegina reprezintă un producător notabil de fistic, nu puteam ignora acest aspect și ne-am luat o pungă de fistic la pachet, ca să o degustăm seara pe terasa hotelului, în timp ce jucăm cărți.

Ziua 5 (23.09)

În prima parte a zilei, am vizitat The Temple of Afea, un sanctuar complex dedicat zeiței Aphaia.

Apoi, am ales o plajă necunoscută și nemarcată, pe care proprietarul hotelului ne-o încercuise pe hartă, aflată undeva la jumătatea distanței dintre Agia Marina și Portes, o plajă secretă, foarte frumoasă, unde ne-am relaxat câteva ore. După ce am stat suficient la soare, ne-am îndreptat spre Klima, plajă situată în cel mai sudic punct al insulei, însă până acolo am făcut un popas pe plaja Portes. Cum aceasta din urmă nu ne-a impresionat, fiind foarte îngustă și plină de pietre, nu am stat mai mult de câteva minute blocați acolo, în care am analizat modul în care un tânăr s-a echipat cu harpon, baliză, costum și echipament de snorkeling, intrând apoi în mare

Klima se află printre plajele mele favorite de pe această insulă. Este deosebită, are o parcare mare, tavernă, șezlonguri și nisip fin. Accesul la plajă se face foarte ușor. Cred că sunt suficiente motive ca să vă conving să o căutați pe internet 😊. Tot aici, am remarcat că angajații firmei dădeau jos umbrelele și i-am întrebat dacă urmează să închidă. Aceștia mi-au confirmat că erau pe ultima sută de metri de plajă deschisă în acel sezon estival. Probabil dacă ajungeați acolo cu două-trei zile mai târziu, ați fi avut impresia că ați nimerit pe o plajă pustie.

Seara, am revenit în Aegina și am mers să luăm cina la o tavernă aflată în spatele pieței de pește, pe care ne-a recomandat-o gazda noastră. A fost o cină la care am mâncat exclusiv pește, o bună ocazie să încercăm pentru prima dată diverse sortimente de fructe/ pește de mare. Nu aveți cum să ratați restaurantul, căci acolo sunt două-trei taverne unde se consumă doar pește.

Am profitat de moment, iar după cină, ne-am plimbat pe promenadă, de unde ne-am ales desertul. Am încercat o înghețată de fistic, care s-a dovedit de nota 10.

Ziua 6 (24.09)

Am eliberat camera și am plecat spre capitală pentru a preda mașina, proces care a durat fix două minute, fără prea multe verificări. După ce am luat feribotul clasic, operat de linia ANES, am profitat de cele 90 de minute pentru a juca un rentz adevărat, jocul nostru preferat în concediile estivale.

Cum am ajuns în portul din Pireus, am luat un taxi și am plătit pentru cursă 40 de euro. Se pare că nu este cu adevărat necesar să îl rezervați în prealabil, cum am făcut noi la dus. Recunosc însă că am verificat cu o zi înainte și aveam posibilitatea să rezerv unul de pe mai multe platforme disponibile.

Drumul până la aeroport a fost liniștit, iar călătoria a durat 45 de minute. În jurul prânzului, avionul nostru pleca spre România.

Concluzii

Vă recomand:

hotelul din Pireus pentru escală;
cazarea de pe insulă a fost superbă;
Insulele Saronice (dacă sunteți în căutarea unor zile relaxante);
deplasarea cu avionul cu bagaj mic;
insula Aegina, mai ales pentru familii care au copii, căci majoritatea plajelor au nisip fin și intrarea în mare este lină;
o vizită la biserica Sf. Nectarie, unde am ajuns și noi într-una dintre zile;
Templul din Afea, unde ajungeți fie pe jos, fie cu mașina;
să încercați fisticul în toate formele lui.

Pentru noi, a fost un concediu relaxant. Am citit cărți bune pe plajă, am jucat cărți, am degustat o mâncare tradițională foarte bună și am băut un vin de calitate. Altfel spus, am trăit niște zile minunate înainte de a spune ,,back to work”.

Încă ceva, atât toaletele de la restaurantele unde am mers, cât și cele de pe plajele din Aegina sunt foarte curate, acesta fiind un minus punctat de mine de foarte multe ori de-a lungul timpului petrecut pe alte insule. Nu știu neapărat dacă în acest caz vorbim într-adevăr despre un plus sau este o schimbare în bine la acest capitol pentru Grecia.

Ce am ratat

În Aegina, găsiți un cinema în aer liber, care are și pagină de facebook. Acolo puteți cina, iar filmele sunt difuzate în limba de origine, cu subtitrare în limba greacă. Din păcate, acesta s-a închis începând cu 10 septembrie.

Există în zonă și un parc acvatic, fără pagină de facebook sau care s-a închis, căci am trecut într-o zi pe lângă el și părea cam părăsit.

Puteți alege să vă plimbați pe mare, să închiriați voi înșivă o barcă sau să plecați în călătorii de o zi către celelalte insule din zonă.

Spor la explorat!