Samothraki, insula caprelor şi nu doar a lor (iunie 2016)

Până în 2016, eram obișnuiți să mergem în Grecia insulară în luna august, însă de această dată, lucrurile au stat puțin diferit. Prietenii noștri aveau deja stabilit concediul principal pentru această vară în Croația și fiindcă voiam să respectăm tradiția 😊, am ales un sejur de câteva zile pe insula Samothraki, cu o escală de o zi la retur în orașul Alexandroupolis.

Am legat vacanța de sărbătoarea Rusaliilor, iar astfel, din punct de vedere logistic, am salvat o zi de concediu, care a fost împărțit după cum urmează: între 16 și 20 iunie, Samothraki, iar în zilele de 20 și 21 iunie, Alexandroupolis.

Samothraki este o insulă grecească situată în nordul Mării Egee, foarte aproape de granița cu Turcia. Mi-a plăcut foarte mult pentru că este o insulă muntoasă, unde cel mai înalt vârf atinge altitudinea de 1611 de metri, de unde zeul Poseidon a urmărit legendarul Război al Troiei. Există ghizi locali autorizați de către clubul de drumeții din Samothraki cu care puteți discuta pentru a face o incursiune de câteva ore pe munte, după care puteți campa acolo fără probleme. Și la intrarea în hotelul Niki se află un panou ce promovează un astfel de ghid.

Insula mai poate fi asociată cu Nike din Samothraki, o sculptură grecească care o reprezintă pe zeița victoriei, Nike. Dacă veți ajunge în Franța, la Louvre, veți vedea acolo statuia originală. Această sculptură a fost găsită într-un sanctuar al zeilor de pe insula Samothraki și privind-o, veți avea senzația că vă transmite un sentiment de triumf.

Ziua 1 (16.06)

Avem o rutină în ceea ce privește concediile în Grecia în care mergem cu mașina. Facem plinul în Ploiești sau în București, în funcție de orașul din care plecăm, după care trecem pe GPS Rompetrol, Giurgiu, benzinărie de la care alimentăm cu cât carburant s-a consumat până în acel moment. Alimentăm apoi în Bulgaria, aproape de granița cu Grecia, iar în acest fel economisim cheltuielile alocate combustibilului.

Ca să ajungeți în Alexandroupolis, aveți nevoie de 7-8 ore și deși GPS-ul arată șapte ore, să nu uitați că vă veți opri de cel puțin două-trei ori. Recomandarea mea este să aveți în calcul o marjă de eroare, pentru situații neprevăzute (control al poliției, trafic intens, pană, drum în lucru), cu atât mai mult cu cât veți avea de luat feribotul către insulă și, de obicei, pleacă unul singur pe zi către Samothraki. Excepție face perioada verii, când circulă câte două feriboturi zilnic. După o perioadă scurtă petrecută la vama din Ruse, am traversat Bulgaria fără evenimente, dar cu atenție sporită la limitările de viteză. În acest timp, am folosit tactica de a ne situa în spatele unei mașini cu număr de Bulgaria, care știe pe unde sunt radarele. Puteți, de asemenea, sta într-o coloană de trei-patru mașini înmatriculate în România sau, pur și simplu, să respectați pe cât posibil limitările de viteză. Deschizând o paranteză, până în această excursie din iunie 2016 nu am fost opriți de poliție nici în Bulgaria, nici în Grecia și nici nu am luat vreun radar.

Pentru a ajunge în Grecia, aveam două opțiuni legate de punctul de trecere de la vamă, cel puțin pentru insula aleasă de noi. Google Maps ne sugera fie să mergem spre vama Makaza, fie către alternativa Ormenio, între aceste două variante existând câteva diferențe. De această dată, am ales a doua opțiune, dar în alte concedii am trecut și prin alte câteva puncte de trecere între Grecia și Bulgaria. Care sunt avantajele dacă optați pentru Ormenio? Înainte de toate, punctul Makaza este foarte dinamic și deși este posibil ca pe GPS să apară că este o variantă bună, o oră mai târziu să fie deja foarte aglomerat. În Ormenio, nu prea prinzi aglomerație și totodată ajungi mult mai rapid în Grecia. Distanța dintre Ruse și Makaza poate fi parcursă în peste cinci ore, iar cea dintre Ruse și Ormenio în puțin peste patru.

Așadar, noi am trecut iute prin Ormenio, după care, autostrada aproape pustie ne-a purtat pe teritoriul grecesc, dar totuși foarte aproape de Turcia. În portul din Alexandroupolis am ajuns mult mai devreme decât am preconizat, însă am profitat de ocazie și am petrecut timp de calitate împreună cu prietenii noștri la o terasă de acolo. Compania care se ocupă de transportul cu feribotul se numește Saos. Vă recomand să verificați calendarul direct pe site-ul http://www.saos.gr/. Dacă nu plecați într-o lună aglomerată, nu cred că este necesar să faceți rezervare pentru călătoria cu feribotul. Nici noi nu am făcut și a fost excelent. Am cumpărat biletele direct din port și, din păcate, nu am avut varianta prin care să plătim cu cardul. În Grecia, se plătește de obicei numerar, iar partea bună din ultimii ani este că se eliberează într-un procent destul de mare și bon fiscal. În caz că mergeți în plin sezon, ar fi bine totuși să faceți rezervare dinainte pe site-ul lor.

Pentru cine nu a mai călătorit cu feribotul, capacitatea unei astfel de nave diferită de la un model la altul. De-a lungul timpului, am mers cu feriboturi care așezau mașinile pe două platforme, ori care aveau platformă mobilă. Nava care pleacă spre Samothraki dispune de loc pentru peste 100 de mașini și peste 700 de pasageri. După ce lăsați mașina în zona destinată acestora, puteți urca alături de grup în partea interioară a feribotului, care este bine acoperită, dar și prevăzută cu aer condiționat, unde vă puteți odihni pe canapele. Există și un bar de unde se pot comanda diverse băuturi și mâncare, toate la un preț decent. În cazul în care alegeți să mergeți pe punte și să stați la soare – dacă acesta nu este prea puternic, vă recomand să aveți o sticlă de apă și cremă de protecție, pentru a evita anumite ,,surprize”.

Fiindcă semnalul telefonului este foarte bun, noi obișnuim să stăm în interior și să jucăm cărți sau să căutăm lucruri interesante pe internet, care au legătură cu destinația noastră. De această dată, în feribot, am nimerit lângă niște preoți. În Grecia, veți întâlni foarte multe biserici și mănăstiri, iar asta duce implicit la a vedea și mulți preoți sau călugări.

Un aspect interesant legat de călătoria cu feribotul este că peste 80% dintre pasageri erau localnici, navetiști, numărul turiștilor de la bordul navei fiind unul mic. Am văzut și câteva grupuri de englezi care doreau să evadeze din cotidian într-un mediu mai retras. Până ajungeți în principalul port din Samothraki, Kamariotissa, călătoria durează aproximativ două ore și jumătate.

În general, pentru Samothraki, combinațiile de traseu prin care să prinzi un feribot sunt destul de delicate. De cele mai multe ori, ca să eviți să conduci noaptea, trebuie să faci o escală la Alexandroupolis. O variantă fără necesitatea acestei escale presupune ca plecarea din România să fie joi, iar întoarcerea spre casă, duminică. Așa, sunteți avantajați de orarul vapoarelor. Minusul ar consta în faptul că vacanța se reduce la 3 nopți și consider că este păcat să stați pe insulă doar patru zile. Accesați site-ul http://www.saos.gr/ pentru o simulare în acord cu mersul feriboturilor.

După orele petrecute pe navă, am ajuns în portul Kamariotissa, probabil unul dintre cele mai active și pline de viață sate de pe insulă. Aici, veți găsi o promenadă lungă, poziționată paralel cu strada principală și cu marea. Puteți zăbovi la una dintre cafenelele sau tavernele din port, ori rătăci pe străzile secundare, care pornesc din zona centrală. Satul este oricum activ prin statutul de capitală a insulei, însă sosirea feriboturilor face ca acesta să fie și mai animat. Kamariotissa poate reprezenta o soluție bună și pentru cazare, căci se găsesc aici multe hoteluri și pensiuni.

Dacă doriți să luați prânzul și vreți să vă bucurați din plin de preparatele care au la bază carnea de capră, vă recomand taverna Klimataria. Noi nu am mâncat aici, însă recenziile sunt foarte bune.

În caz că aveți timp, după ce mâncați, puteți vizita Muzeul Arheologic.

Noi am introdus pe GPS cazarea din Therma, unde am ales să stăm pentru că este o zonă liniștită și mai verde decât alte părți ale insulei. Și Therma este port, dar mai puțin utilizat, astfel că aici veți vedea numai ambarcațiuni pescărești și nave turistice de mici dimensiuni. Cazarea noastră nu a fost aproape de mare, ci spre zona mai deluroasă a satului. (detalii despre cazare aici)

După ce ne-am cazat, am plecat să ne plimbăm prin zonă. Pe insulă sunt foarte mulți autostopiști, fapt pentru care este recunoscută, aceștia fiind în special tineri care ajung aici și caută variante ieftine de a se deplasa între diferite puncte ale insulei. În apropierea satului, există mai multe locuri de campare, iar prima oară când am ajuns în această zonă luxuriantă, mi-am dat seama că nu este un mit și că miroase foarte puternic a oregano. Mai ales în această parte a insulei, aerul este proaspăt și parfumat de la planta medicinală.

Therma este locul izvoarelor minerale. Într-una dintre zile, când am vrut să cumpărăm apă de la un magazin, vânzătorul de acolo ne-a îndrumat către un izvor din centrul satului. Locuitorii satului sunt foarte mândri de apa lor extrem de limpede și curată.

Seara, am cinat la o tavernă de pe malul mării, la câteva sute de metri de port, pe direcția care ducea spre capitala Kamariotissa. A fost o alegere inspirată, căci ne-am bucurat de o atmosferă frumoasă și în egală măsură de o mâncare foarte gustoasă. Pentru că fusese o zi destul de lungă, ne-a încântat faptul că taverna era aproape de cazarea noastră. Nu îi mai știu numele, dar în această direcție sunt foarte multe localuri, pe stânga și pe dreapta drumului principal.

Ziua 2 (17.06)

Dimineața, ne-am îndreptat spre Pachia Ammos, plaja-etalon a insulei, singura cu nisip, situată pe țărmul sudic. Zona este ferită de curenții puternici, căci este încadrată de două stânci impresionante. Câteva aspecte pozitive ale plajei: este întinsă, drumul, accesibil și există și o tavernă unde puteți mânca sau de unde puteți cumpăra băuturi reci. Noi am prins terasa chiar în perioada în care se amenaja pentru sezon.

Pe plajă se află șezlonguri, puse la dispoziție de cei care administrează taverna, însă există și colțuri mai retrase și totodată mai îndepărtate de plajă, unde puteți întinde o pătură. Deși îmi este greu să cred că nu veți avea mașină închiriată sau personală când ajungeți pe insulă, menționez totuși faptul că la această plajă se poate ajunge și cu autobuzul care pleacă din Kamariotissa.

De lângă plajă, se poate pleca într-un traseu montan, în căutare de cascade. Sunt multe drumeții cu plecare de aici dintre care puteți alege. În apropiere se află și capela Panagia Krimniotissa.

După câteva ore petrecute la plajă, în care ne-am relaxat, am plecat să luăm prânzul la taverna cu specific pescăresc Akrogiali, unde ne-am simțit foarte bine și unde am fost mulțumiți de mâncare. Peștele și fructele de mare sunt proaspete, iar personalul, extrem de ospitalier. Majoritatea mașinilor parcate aici aveau număr de România, iar la această tavernă veți găsi meniu și în limba română.

Apoi, ne-am îndreptat spre Chora, o capitală într-adevăr superbă. Am văzut foarte multe capitale de insule în Grecia, dar din punctul meu de vedere, cu siguranță, capitala veche a insulei Samothraki s-ar încadra în top 3. De altfel, iubita mea ne povestea că s-ar vedea locuind aici. Așa cum am menționat în mai multe articole, foarte multe insule din Grecia au două capitale, una veche undeva prin munți, unde locuitorii căutau în perioada medievală să se ferească de atacurile piraților, și alta nouă, căci sute de ani mai târziu, au apărut capitalele cu ieșire la mare pentru a facilita comerțul. Chora este o capitală în munți, iar acest nume este foarte des întâlnit în Grecia.

Chora are puțin sub 1000 de locuitori permanenți, iar în plin sezon, când toate tavernele și locurile de cazare sunt pline, reunește 2000 de locuitori, căci grecii revin de pe continent pentru a face turism. Toate casele sunt extrem de vechi, o combinație de piatră și lemn, cu înălțimi și dimensiuni similare. Sunt foarte înguste și întortocheate și se răsucesc în sus și în jos de-a lungul coastei. Este frumos să te lași purtat de val și să rătăcești pe aleile strâmte. Veți ajunge inevitabil și în punctul 0, unde se află castelul și cetatea din Chora, iar dacă aveți noroc să le găsiți deschise, le puteți vizita. Programul nu este însă unul mulțumitor, căci ambele obiective se închid undeva în jurul orei 15:00. Castelul are o vechime de aproximativ 600 de ani și o istorie strânsă în timp. Tot în Chora, puteți vizita Muzeul de Folclor.

S-a investit mult în această zonă. Există chiar o parcare pe mai multe niveluri. Noi nu am știut inițial de ea și am parcat undeva la intrarea în oraș, dar în momentul în care ne-am plimbat prin capitală, am observat-o.

În zona mai comercială a capitalei, se găsesc numeroase taverne, poziționate foarte bine, unele cu vedere la mare.

Seara, am revenit și am cinat în Therma, aproape de cazare, unde am mâncat un gyros.

Ziua 3 (18.06)

Am încercat să mergem la cascadele din Therma, la cele din apropierea noastră. Am ajuns la prima după aproximativ 30 de minute. Am făcut câteva poze, am admirat libelulele care ne urmau la fiecare pas și am rătăcit puțin prin pădure, în căutare de indicatoare pentru alte cascade, dar pentru că nu am avut succes, am revenit în Therma.

Am decis să mergem pe plaja Pachia Ammos, iar înainte să ne așezăm efectiv la soare, am încercat să ajungem și la cascadele accesibile, cu traseu din această zonă, deși prietenul nostru menționase inițial că era prea mare căldura pentru a ne încumeta la un asemenea drum. În schimb, am întâmpinat altă problemă. Iubita mea a rămas fără talpa unuia dintre adidași după doar zece minute de mers pe jos. Ne-am dat seama că nu o să fie o zi prea productivă, așa că ne-am retras cuminți pe plajă, la o porție de bronz, ratând astfel să vedem lacul Vathres și cascadele insulei.

În jurul prânzului, ne-am îndreptat spre plaja Kipos, aflată la capătul asfaltului, în zona de nord a insulei. Aceasta este foarte întinsă și are nisip amestecat cu pietricele negre. Aici, am găsit doar două-trei persoane, dar din câte am înțeles, este o plajă preferată îndeosebi de nudiști, în anumite perioade ale anului. Deși nu este spectaculoasă, vă puteți bucura de apa cristalină, fiind o zonă bună pentru snorkeling și scufundări.

Nu am zăbovit foarte mult aici și am mers să luăm prânzul la taverna Karydies, din Ano Meria, care se află într-o zonă extrem de verde, pe culmea unui deal. De la drumul principal, am urmărit indicatoarele și pot declara că am fost chiar inspirați, căci taverna este de nota 10.

Preparatele principale conțin carne de capră, gătită în toate formele posibile într-o grădină plină de vegetație.

Ne-am retras apoi pe plaja din Therma, unde am stat la barul Saoki Beach. În momentul în care ne relaxam pe plajă, am observat în larg niște delfini jucăuși.

Spre seară, ne-am întors în Chora, unde am cinat. Chiar dacă este o zonă comercială, foarte greu găsești un loc la o terasă de aici, dar cu puțină răbdare, sigur prindeți loc la o tavernă. Chiar dacă eu nu am fost prea impresionat de mâncare, ceilalți din grup au apreciat destul de mult ce au mâncat în seara respectivă.

Ziua 4 (19.06)

Ne-am început ziua printr-o vizită la Sanctuary of the Great Gods, muzeu în care am petrecut vreo două ore și unde am făcut foarte multe fotografii. Edificiile majore sunt: o poartă remarcabilă dedicată Marilor Zei, Cercul Sacru și o clădire mare, din marmură, cu un rol-cheie în închinarea în fața Marilor Zei. Acestora li se adaugă monumentul Nike și alte construcții cu o deosebită valoare istorică.

Ulterior, am făcut plajă la Pachia Ammos și am mâncat de prânz la taverna O BPAXOS (O Vrachos), din satul Profitis Ilias, care are o mâncare foarte bună. Deși aveam taverna pe lista scurtă, nu ne-am descurcat să ajungem singuri și ne-am ținut după un localnic care mergea și el cu mașina în zona respectivă.

Există câteva restaurante pe insulă care nu trebuie ratate, mai ales că sunt câteva specializate în preparate din carne de capră. Cam așa se împarte meniul în Samothraki: pește și fructe de mare sau preparate delicioase din capră. Satul de pe dealul Profitis Ilias are câteva taverne bune, doar cu mâncăruri din carne de capră, însă O BPAXOS (The Rock), din centrul orașului, este recunoscut pe drept ca cel mai bun din sat.

După prânz, am revenit pe plajă pentru o porție de relaxare.

Seara, România juca împotriva Albaniei în cadrul Campionatului European de Fotbal și fiindcă era un meci decisiv, am făcut în așa fel încât să cinăm la o tavernă cu televizor, loc care, în câteva minute, s-a umplut până la refuz. The Garden of Sky, terasa aleasă de noi, pe care o recomand fără doar și poate 😊, este un loc efectiv superb și de poveste, aflat la circa 15 minute de cazare, în mijlocul unei păduri. O altă terasă bună în Therma este Gria Vathra.

Îmi pare rău că nu am ajuns pe plaja Vatos, despre care am auzit că este uimitoare și că seamănă din multe puncte de vedere (nisip, peisaj) cu Pachia Ammos. Vatos este mai sălbatică, căci se poate ajunge aici doar cu barca turistică sau făcând o drumeție de câteva ore din Pachia Ammos. Dacă închiriați o barcă, puteți merge și în alte zone inaccesibile sau greu accesibile pe uscat, precum: Katarti, Spilies, Kremasto, Grias ta Pania și Gyali. Un alt lucru pe care l-am ratat a fost plimbarea clasică cu vaporașul în jurul insulei. Pentru detalii, mergeți lângă restaurantul Petrinos Kipos din capitală.

Cam atât despre această insulă. Așadar, în cazul în care preferați o insulă mai puțin activă, unde să aveți senzația că timpul stă în loc, atunci Samothraki este varianta optimă.

Continuare Ziua 5 Alexandroupolis aici